Sebastian Grapă

## Onorat prezidiu,

## Stimați colegi,

Cu certitudine vă pot spune că niciodată nu voi fi un foarte bun om politic, pentru că, din nefericire pentru mine, răspund la provocări. Mă bucur extrem de mult că încă este prezent în sală distinsul nostru coleg, domnul senator Barbu, pentru că aș dori să-i fac Domniei Sale câteva remarci, câteva considerente de ordin personal.

## Domnule senator,

Reperul meu moral în politică, și nu numai, este tatăl meu. Vreau să vă dau o veste care, zic eu, este tristă pentru dumneavoastră: l-ați pierdut de fan când, în urma emisiunii de săptămâna trecută, ați înfierat, cu mânie proletară, o distinsă colegă de-a noastră, pe doamna senator Anghel, în momentul în care ați acuzat-o de niște lucruri care este posibil să aducă oarece atingere regulamentului.

Însă, repet, sunt considerente de ordin personal, fapt pentru care îmi permit să vă aduc aminte de un regretat coleg de-al nostru, care acum ne privește, probabil, din cer; se numește Adrian Păunescu. Mult timp dânsul s-a produs în acest Parlament și vă spicuiesc doar două strofe dintr-o incredibilă poezie:

„Muncim ca niște sclave zi de zi,

Frumoase-am fost pe cel dintâi traseu

Și condamnarea de-a ne urâți

Chiar voi ce ne iubiți ne-o dați mereu. (...)

Și uneori păcătuim curat,

Crezând, prin lacrimi mari, de ochi atei,

Că însuși Dumnezeu este bărbat

Și nu le înțelege pe femei.”

Cu certitudine, domnule senator, vă spun că dumneavoastră nu înțelegeți femeile.

Sunt de partea doamnei senator Anghel în tot ceea ce a întreprins și va face de acum încolo, pentru că în discuția purtată cu tatăl meu acesta m-a întrebat: „De ce o condamnați? A făcut o economie de aproximativ 4.000 și ceva de lei, la un buget așa prăpădit cum este al nostru.” Eu am adus argumentul juridic: „Tată, este un regulament, iar unii spun că a fost încălcat.” La care tatăl meu m-a întrebat: „Dar un regulament care să stopeze risipa și jaful banului public nu aveți?”

Domnule senator, stimați colegi,

Nu i-am răspuns la această întrebare.

Și acum revin la declarația politică.

Vă salut încă o dată.

Declarația mea politică este făcută la persoana a doua plural și se numește „Bucureșteni, vi se pregătește ceva!”.

Vorbesc despre posibila acțiune iresponsabilă a unor societăți cu răspundere limitată din București care sunt interesate de descărcarea și preluarea încărcăturii toxice de pe bomba ecologică nava Flaminia.

La începutul lunii iulie, nava germană MSC Flaminia se întorcea din Charleston (America) spre Anvers (Belgia), fiind încărcată cu 2.876 de containere, dintre care 153 conțineau materiale periculoase. La mijlocul drumului a avut loc o explozie, în urma căreia un marinar și-a pierdut viața, altul a fost dat dispărut, iar alți trei sunt grav răniți. Explozia a distrus mai multe containere, iar echipajul a fost nevoit să abandoneze nava. Timp de patru zile, Flaminia s-a deplasat prin apele Atlanticului de Nord fără a avea vreo direcție și nici căpitan. La trei zile după prima explozie, s-a produs o a doua. MSC Flaminia a fost tractată spre coasta britanică, unde a fost ancorată. Aici a fost examinată de o echipă din Garda de coastă britanică și Comandamentul central german pentru urgențe maritime. Au fost prelevate probe pentru a se indica gradul de toxicitate rezultat în urma exploziilor și cauzele care au declanșat incendiul. În urma rezultatului analizelor, Franța, Anglia, Spania, Belgia și Olanda nu au dorit ca nava Flaminia să ajungă în apele lor pentru a fi reparată, temându-se de substanțe nocive. A ajuns însă în România.