Adrian-George Axinia

688 cuvinte

Analiza discursului

Populism: 2 · marcant6 marcheri
Anti-pluralism: 1 · moderat1 marcheri
DQI: nivel 2 · justificare calificată
Voce: voce proprie

Codat de flash-lite. Metodologie

Discurs

„«Orașul de 15 minute» este o idee de organizare teritorială specific comunistă care trebuie respinsă”

În spațiul public românesc și european, progresiștii cu mulți pitici pe creier1 2 împing adesea teoria „orașului de 15 minute” ca fiind forma ideală de organizare administrativ-teritorială care ar răspunde tuturor așteptărilor sociale. Lăsând la o parte aroganța construirii unor utopii artificiale, care s-ar dovedi, în mod cert, niște distopii demne de SF-urile din mijlocul secolului XX, „orașul de 15 minute” este un concept care se bazează pe limitarea drepturilor și libertăților cetățenești*, la fel cum rezultatul final ar trebui să fie modificarea unor relații sociale naturale și schimbarea principiilor pe baza cărora se formează

În contextul ședinței

spiritul identitar al unei comunități

*

.

În primul rând, „orașul de 15 minute” este un microcosmos din care cetățeanul este descurajat să iasă și, într-o variantă extremă, chiar nu va avea deloc voie să îl părăsească. Așa auzeam și noi pe vremea comuniștilor, când ni se spunea că nu avem voie să călătorim cu mașina dintr-un județ în altul, se limita cantitatea de combustibil pe care aveai voie să o cumperi și la un sfârșit de săptămână aveau voie să se deplaseze mașinile cu numere pare și în săptămâna următoare cele cu numere impare. Cu diferența că, în conceptul actual al progresiștilor, mașina este descrisă ca un lux imoral și trebuie să dispară cu totul. În fapt, este o legare de glie de tip feudal.

Secundar, descurajarea deținerii anumitor bunuri și consumului anumitor servicii înseamnă, de fapt, abolirea dreptului la proprietate. De altfel, am auzit de la „roata motrice” a progresiștilor români că un obiectiv poate să fie inclusiv deținerea la comun a ustensilelor necesare pentru prepararea alimentelor. Putem cupla această idee de limitare a plăților cash și avem imaginea unui control opresiv pe care statul îl poate exercita asupra vieții noastre*.

În secolul în care distanțele ar trebui să nu mai existe, se creează artificial o atomizare socială, care poate face ca grupuri mari de persoane să fie mai ușor controlate.

Problema uriașă este că această formă de organizare administrativă nu face altceva decât să scadă calitatea vieții și a locuirii. Un asemenea concept limitează spațiile și împinge la densități urbane foarte mari, aproape de tip japonez. Automat, dispar spațiile verzi și cele de recreere. Or, conform datelor INS din 2019, românii locuiesc în cele mai mici și cele mai aglomerate locuințe din UE, la o valoare medie de 24 mp de spațiu de locuit de persoană, asta în timp ce media europeană este de 43 mp.*

În altă ordine de idei, „orașul de 15 minute” te obligă la anumite comportamente sociale dezirabile, care nu diferă cu nimic de sistemul chinezesc al scorului social în care cetățenii au acces la joburi, bunuri și servicii în funcție de obediența față de sistem și respectarea regulilor. Asistăm la un soi de inginerie socială care nu este foarte bine mascată, care ni se prezintă însă ca formula ideală de organizare administrativă.

„Orașul de 15 minute” este, în mod necesar, deopotrivă verde și digital. El presupune costuri fabuloase, când vine vorba despre modificările tehnologice necesare, dar și abandonarea acelor membri ai societății incapabili să se adapteze rigorilor impuse aleatoriu și care nu doresc modificarea metodelor prin care stabilesc relații sociale.

Progresiștii spun adesea că toate aceste amenințări asupra cărora *noi, conservatorii care credem în democrație și valori tradiționale1 2, atragem atenția sunt, de fapt, exagerări* și că este imposibil să se ajungă la astfel de excese. Am văzut însă, în perioada pandemiei, că nimic nu este imposibil. Se ajunsese ca simplul act de a merge la cumpărături să fie condiționat de aberanta declarație sub semnătură. Cu acea ocazie, am putut să ne convingem de potențialul abuziv al

acestui tip de control exercitat de stat. Visul de aur progresist poate fi văzut oricând în China hipertehnologizată, în care totul este controlat la milimetru.

Iată de ce este important să respingem 1 2acest concept comunistoid1 2 3 al „orașului de 15 minute”1 2 și să înțelegem că, dacă o idee este acceptată ca fiind firească în ciuda realităților obiective, în baza ei se vor găsi mereu câte unii care să promoveze politici publice care să limiteze drepturile și libertățile cetățenilor*.

Vocevoce proprie

Marker

Cadru

Justificarea este ancorată explicit în interesele și valorile grupului conservator.

„noi, conservatorii care credem în democrație și valori tradiționale”

În context ↑

Calitate deliberativărespect față de grupuri· 0

Vocevoce proprieMarkerCadru

Utilizarea unui limbaj derogatoriu și jignitor la adresa unui grup politic.

„progresiștii cu mulți pitici pe creier”

În context ↑

Calitate deliberativărespect față de cereri· 0

Vocevoce proprieMarkerCadru

Cererile și ideile opoziției sunt respinse ca fiind un atac la libertățile cetățenești.

„„orașul de 15 minute” este un concept care se bazează pe limitarea drepturilor și libertăților cetățenești”

În context ↑

Calitate deliberativărespect față de contraargumente· 1

Vocevoce proprieMarkerCadru

Vorbitorul menționează argumentul opoziției (că sunt exagerări), dar nu îl combate substanțial.

„Progresiștii spun adesea că toate aceste amenințări asupra cărora noi... atragem atenția sunt, de fapt, exagerări”

În context ↑

Calitate deliberativăpolitică constructivă· positional

Vocevoce proprieMarkerCadru

Discursul este pur pozițional, axat pe respingerea ideii fără a oferi o alternativă constructivă.

„Iată de ce este important să respingem acest concept comunistoid”

În context ↑