Dumitru Oprea

Ordonanța de urgență face parte din serialul „Multe și mărunte elemente de acces la rezervele statului”, pentru că noi am mai votat încă vreo câteva.

Asta, de fapt, este un motiv de prorogare a termenului, așa cum s-a spus mai înainte, stipulat prin Ordonanța nr. 122/2011 până la 31 mai 2013, dar e foarte interesantă mărturisirea la expunerea de motive: „cantitățile de combustibil împrumutate și nerestituite de unii operatori economici, cuprinși în anexă, conduc la implicații majore asupra costurilor de producție ale gigacaloriei din cauza penalităților aplicate, fapt ce va conduce și la majorarea costului de producție”. Deci e foarte interesant. Noi rostogolim niște obligații contractuale, un împrumut pentru a- și atinge obiectivele, și, stupoare – am zis: motivarea este pentru perioada de iarnă, care înseamnă, așa cum zice Guvernul, inclusiv luna martie –, mai departe se spune: programul de iarnă, dar... se cer aprobări de scoateri până la 31 octombrie 2013 a unor cantități de cărbune energetic și păcură. Este o iarnă....

Luați din expunerea de motive, nu dați din mâini, că nu mă convingeți.

Iarna este atât de lungă, până în octombrie 2013? Sau este o altă cauză?

În orice caz, nu aveți niciun motiv, la elementul de impact financiar sau asupra mediului de afaceri, să spuneți, cu abonament: „nu e cazul, nu e cazul, nu e cazul”. Ba este cazul, că dacă dumneavoastră n-ați lua din rezerve și ați da la agenți, IMM-uri sau altceva, în pofida unor restricții ale legii – normal, forțez nota –, banii respectivi ar putea să fie folosiți mult mai productiv de alții. Deci nu mai puneți „nu e cazul” cu atâta lejeritate.