Voicu Valentin Glodean

Pãi da, cã merge la alegere Ñ dacã merg acolo sau nuÉ Mã rog, atunci când se va face problema echivalenþeiÉ ªi aici fac o propunere, sã se elimine problema echivalenþei, sã se spunã ”titluri de statÒÉ Pãi, cu titlurile de stat, iar am stabilit odatãÉ Într-adevãr, reprezentanþii P.D.S.R.-ului n-au mers cu aceastã iniþiativã iniþial, dar spre finalul legii ºi-au dat seama cãÉ e o anomalie ce susþin!É Adicã dânºii voiau cam aºa: sã se dea titlurile de stat; ulterior, titlurile de stat sã le poatã converti în acþiuni numai, nu în baniÉ Pãi, nu-i tot acolo? Dacã direct, de la început, îi dãm acþiuniÉ Asta pe de o parte.

Pe de altã parte, acel cuvânt limitativ nu-ºi are rostul. Pentru cã tocmai la presiunea Domniilor lor fãcutã dupã votarea legii la Camerã au realizat o mare cucerire, ºi anume eliminarea despãgubirilor din prezenta lege ºi lãsarea lor pentru o altã lege, viitoare. De aceea s-a scos capitolul V, la presiunea Domniilor lorÉ Aºa cã nu înþeleg aceastã poziþie de acuma!É

Însã eu achiesez, în parte, la ceea ce a spus domnul senator Ninosu ºi fac propunerea de eliminare din textul legii, ca fiind neavenit ºi fãrã efecte juridice, legale, afarã de unele, sã zicem, dubioase care ar putea exista, eventual eliminarea ”precum ºi pentru cele preluate de stat în baza Legii nr. 139 din 1940 asupra rechiziþiilor ºi nerestituiteÒ. Deci eliminarea acestei pãrþi de frazãÉ

## Domnule preºedinte,

## Stimaþi colegi,

Prin Legea rechiziþiilor din 1939 Ñ e vorba de legea din 27 februarie 1940, înainte de dezmembrarea þãrii Ñ cam toate statele care se pregãteau de rãzboi, dar ºi în timp de pace, ºi noi am votat acum câþiva ani, am votat o lege, Legea nr. 33 din 1994 privind exproprierile Ñ ºi rechiziþiile chiar! Ñ exact cu acest titlu, ”rechiziþiileÒ. În aceastã lege din 1939, la articolul 6 alineatul ultim se spune: ”Imobilele nu se pot rechiziþiona decât în folosinþãÒ. ªi s-au rechiziþionat imobile pentru interesul armatei ºi interesul naþionalÉ Imobile în folosinþãÉ interesul armatei direct ºi interesul asigurãrii locuinþelor celor 1.480.000 de oameni care au fost nevoiþi, datoritã presiunilor ºi genocidului care a început sã se exercite asupra lor, 1.480.000 de români care au trebuit sã se refugieze în România Ñ ce a mai rãmas din ea, dupã 30 august 1940. Deci acestor oameni trebuia sã li se asigure o locuinþã. ªi s-au fãcut rechiziþii. Dar în baza acestei legi nu s-a trecut în proprietatea statului nimic!

Legea a funcþionat pânã în 1945, dacã nu mã înºel, când a fost un nou decret care, prin derogare de la aceastã Lege nr. 139, permitea rechiziþionarea Ñ tot rechiziþionarea! Ñ pentru adãpostirea trupelor sovietice pe teritoriul României. C-o fi vorba de unul, c-o fi vorba de altul, cert este cã n-a avut loc un transfer de proprietate, ci numai unul de folosinþã, cu plata unei juste despãgubiri, aºa cum a precizat domnul senator Ninosu.

Ca urmare, dacã ulterior, cu titlu sau fãrã titlu, deci dupã 6 martie 1945, aceste imobile au fost trecute în proprietatea Ñ vorbã sã fie!, abuzul nu dã dreptul la proprietate, dar aºa folosim Ñ statului sau a unei alte organizaþii obºteºti, mã rog, cooperatiste, sau altei persoane juridice, atunci are loc abuzul, folosinþa legalã se transformã în proprietate. Deci e acoperitor textul dacã spunem: ”É trecute în proprietatea statului dupã 6 martie 1945ÉÒ, textul este foarte acoperitor.