Costicã Ciurtin

Pãi, da, cum îºi permite?! CategoricÉ

Prin urmare, deci deÉ nefuncþionalitate a unor instituþii de învãþãmânt, sãnãtãþii, ocrotirii sociale, cultural-artistice, administraþie, apãrãrii ºi ordinii publice º.a.m.d.

Domnilor colegi,

O situaþie ºi mai gravã o întâlnim în categoria revendicãrilor în care se ignorã cu bunã ºtiinþã, dar ºi cu rea voinþã de cãtre petenþi, situaþii juridice rezolvate definitiv de-a lungul istoriei, fie prin acte normative interne, fie prin tratate internaþionale.

Domnule preºedinte,

Revin asupra acestui lucru pentru cã am spus, regimul juridic în perioada pânã în 1918 ºi interbelicã Ñ care sunt cerute astãzi Ñ ºi modalitãþile, principiile, motivaþiile sunt aceleaºi.

Deci, din acest punct de vedere se impune cã revendicãrile, petiþiile ºi reclamaþiile comunitãþilor cultice maghiare din România împotriva statului român s-au manifestat ºi în perioada interbelicã ºi ele sunt aceleaºi.

Problematica, de aceea vã spuneam, are un istoric mai îndepãrtat, sediul acesteia regãsindu-se în statutul proprietãþii bunurilor ce au aparþinut cultelor maghiare din Transilvania în perioada Imperiului Austro-Ungar, respectiv a Ungariei antebelice, care au legiferat cu fermitate regimul juridic al acestora, respectiv, dreptul de folosinþã ºi nu dreptul de proprietate.

Prin urmare, ºi statul austro-maghiar, pretenþiilor cultelor religioase maghiare nu le-a aprobat dreptul de proprietate asupra clãdirilor, asupra imobilelor, ci drept de folosinþãÉ