Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·24 iunie 2014
other · respins
Maria Dragomir
Aprobarea unei modificări a ordinii de zi
Discurs
„Până și banii pe muzica ascultată de români se duc tot în străinătate!”
Să fim înțeleși de la bun început: nu facem parte din acel grup (tot mai numeros, de altfel) al activiștilor antiglobalizare. Din contră, considerăm că o țară în curs de dezvoltare, cu aspirațiile sale tot mai dificil de atins, are nevoie de integrare, are nevoie de sprijin, resimte ca o necesitate alăturarea de marile puteri, cel puțin pentru siguranța proprie, în vremuri tot mai complexe din punctul de vedere al politicii internaționale... În egală măsură însă, nu putem să nu observăm ceea ce se întâmplă, cu adevărat, în acest proces, cel puțin din punctul de vedere al intereselor românești. Nu este niciun secret pentru nimeni că dezvoltarea (fără precedent în țările din Est!) a comerțului prin supermarketuri, în România, a generat o situație inacceptabilă pentru economia românească: 70% din cumpărăturile de orice fel ale românilor se fac în supermarketuri, produsele cumpărate fiind (aproape întotdeauna) produse în alte țări decât în România. Consecința? Banii de cumpărături ai românilor se duc, în imensa lor majoritate, în străinătate. Iar, pe lângă faptul că statul român nu are nimic de câștigat din asta (de altfel nu ar avea nimic de câștigat nici dacă producătorul ar fi român!), banii respectivi nu se mai reîntorc în economia românească, locurile de muncă nu sunt ale românilor, iar produsele respective nu aduc niciun fel de beneficiu economiei românești.
Este o problemă de mentalitate pe care am întâlnit-o, de exemplu, în Germania. Când veneam dinspre Italia și intram pe teritoriul Germaniei (acolo nu există vamă, dar există semne care îți anunțau acest lucru), am oprit într-o benzinărie de unde, pe lângă alimentarea cu necesarul carburant, am luat și o ciocolată. M-am dus la casă, iar casiera (în prima secvență) m-a atenționat: „Vedeți că asta nu este produsă la noi!”. Într-adevăr, nu era produs german. Iar nemții au educația lor, să prefere produsele proprii, pentru că asta înseamnă locuri de muncă pentru oamenii din țara respectivă, avantaje pentru economia țării lor. Desigur, această educație nu li se face și românilor, cel puțin deocamdată...
Nu am crezut însă că lucrurile sunt și mai complicate și mult mai extinse decât la nivelul supermarketurilor, deși numai această localizare a fenomenului ar trebui să devină alarmantă pentru toată lumea, întrucât asta înseamnă o problemă reală pentru economia națională, în ansamblul ei. Am aflat însă că fenomenul este mult mai amplu și una dintre zonele care m-a scandalizat, cu adevărat, l-a reprezentat formula prin care se plătesc drepturile de autor de către audiovizualul românesc, dincolo de modul în care acești bani ajung să fie împărțiți de cele trei instituții aflate într-un permanent scandal și care defavorizează, efectiv, artiștii români. Este vorba despre modul în care se împart banii plătiți de posturile de radio și televiziune pentru muzica transmisă de acestea.