„Până unde merge dictonul «Fă-te frate cu dracul»...?” Credința mea este aceea că nimeni nu trebuie să se amestece în treburile justiției, niciodată și cu niciun prilej, chiar dacă există un interes direct. Scandalul monstruos în care este implicat fratele Președintelui României a suscitat un asemenea interes național și internațional deoarece faptele prezentate de procurori și evoluția evenimentelor, care au dus finalmente la arestarea preventivă a lui Mircea Băsescu, sunt strâns legate de securitatea națională a statului. Vorbim de prima instituție a țării, Administrația Prezidențială, și în cauză este unicul frate al șefului statului, nu vreun cumnat, verișor sau soacra! Din acest punct de vedere, astfel de încrengături și intersectări fără precedent ale Președinției României cu un exponent marcant al lumii interlope aruncă țara noastră într-un ridicol de neimaginat în ochii occidentalilor.
Până la stabilirea unui verdict al justiției, care, repet, trebuie lăsată în afara oricăror ingerințe, de orice fel, inclusiv și mai ales celor politice, există câteva întrebări pe care oamenii de bună-credință din această țară și le pun cu legitimitate. În primul rând, ce caută fratele președintelui unei țări să se încumetrească cu un interlop recunoscut? Cum Dumnezeu a ajuns Mircea Băsescu să-i boteze nepotul lui Bercea Mondial, dacă nu l-a văzut niciodată decât cu două săptămâni înaintea evenimentului? Oare toți românii or fi proști să creadă asemenea teorii ieftine, de vândut în colțul străzii? Este cât se poate de clar pentru orice om cu scaun la cap că inculpatul Mircea Băsescu nu a făcut nimic din toate lucrurile ce-i sunt imputabile de procurori cu... mâna lui! Mai direct spus, nu își închipuie nimeni că fratele primului om al țării își făcea de lucru cu astfel de specimene infracționale fără a se gândi absolut deloc la statutul fratelui său și, implicit, al său...
Morala interpretabilă a acestui caz de corupție la cel mai înalt nivel petrecut în România după 1989 este că Traian Băsescu și-a împins fratele spre pușcărie! Nu știe nimeni din ce rațiuni, cu ce gânduri, în ce scop... Dacă așa s-au petrecut lucrurile, iar președintele și-a trimis fratele să se facă neam cu un abscons interlop, nu contează în schimbul a ce, bani, voturi sau interese, atunci lucrurile chiar au ajuns de necontrolat.
Pe de altă parte, evenimentele derulate ca într-un film mafiot cu actori lamentabili, din ultimele zile, mai ridică anumite întrebări la care autoritățile statului ar fi datoare să răspundă neîntârziat. Mă refer, în special, la proveniența acestor sume de bani vehiculate în acest caz, care sunt uriașe chiar și pentru clasa îmbogățiților din România, darămite pentru niște oameni care nu au muncit nici măcar o zi în viața lor! De unde au țiganii, spus pe românește, atâția bani? Este o întrebare la care, până acum, nu s-a răspuns, nici înainte și nici după revoluție...
Pe de altă parte, lăsarea unui pușcăriaș să își dea public cu părerea despre reprezentanții puterii judecătorești este dăunătoare ideii de justiție la modul general. Mai mult, particularizarea unor acuzații extrem de grave, prin arătarea cu degetul dintr-o dubă a statului... către șefii unor instituții precum Înalta Curte de Casație și Justiție și DNA constituie
fapte extrem de grave, care nu pot fi tolerate, în ciuda opiniilor induse de o anumită parte a mass-mediei.
*
„Românii sunt încă toleranți cu serviciile oferite de sistemul de sănătate!”
Un studiu recent realizat la inițiativa Institutul Aspen România ne arată nivelul de satisfacție al pacienților români referitor la serviciile medicale de care beneficiază, atât în raport cu medicul de familie, cât și cu cel specialist. Rezultatele studiului sunt oarecum surprinzătoare, reieșind faptul că, deși sistemul public de sănătate autohton, în ansamblul său, a fost aspru criticat în ultima perioadă, românii sunt mulțumiți într-un grad ridicat de prestația acestor două categorii de medici. Aceste rezultate denotă încrederea românilor în munca specialiștilor din medicină, iar acest sentiment este dătător de speranțe și pentru îmbunătățirea situației generale a sistemului medico-sanitar, determinând și creșterea gradului de respect în raport cu nevoile pacienților.
Conform studiului, medicul de familie are aprecierea unui procent însemnat dintre români în ceea ce privește ușurința cu care sunt programați, 78% fiind mulțumiți și foarte mulțumiți, iar în cazul medicilor specialiști procentul respectiv se situează la 73%. Un rezultat aproape spectaculos este reliefat la capitolul „Curățenia și confortul din sala de așteptare și cabinet”, românii apreciind ca pozitive aceste aspecte în procent de 69% în cazul medicului de familie și 76% în cazul celui specialist. Comportamentul personalului a fost, de asemenea, perceput bine de pacienți, 77% din români apreciind ca peste așteptări comportamentul personalului în cazul medicului de familie, iar un procent și mai mare, 81%, în cazul medicului specialist. Un procent de 57% din români sunt mulțumiți și extrem de mulțumiți de timpul necesar a fi alocat pentru consultația la medicul de familie, inclusiv durata de așteptare până la debutul propriu-zis al consultului, procentul crescând semnificativ, la 68%, în cazul aceleiași operațiuni derulate la medicul specialist. Și calitatea explicațiilor oferite de către medici privind starea bolilor pacienților este apreciată de circa trei sferturi dintre români, respectiv 73% în cazul medicului de familie și 79% în cazul celui specialist.
Percepția pozitivă a populației României referitoare la activitatea celor două categorii de medici demonstrează faptul că sistemul medical din România are resurse de regenerare, în ciuda problemelor existente în ultima perioadă, unele grave, legate de corupție, dar și a exodului masiv de cadre medicale spre locuri de muncă din străinătate. Desigur, statul român mai are multe lucruri de întreprins pentru instituirea unui climat european și civilizat în sănătate. În opinia mea, sunt necesare o nouă lege de salarizare specifică sistemului de sănătate, alocarea a minimum 6% din PIB acestui sector, asigurarea unor drepturi salariale decente, inclusiv cele restante etc.
Studiul la care am făcut referire mai arată totodată că românii își păstrează nivelul de toleranță față de prestația cadrelor medicale, iar acest fapt trebuie încurajat în continuare, printr-o muncă susținută a tuturor celor din sistem, dar, așa cum spuneam, și prin implicarea mai pronunțată a autorităților care veghează la buna sa funcționare.
„Un mare «Da» pentru acordarea cartelelor telefonice preplătite doar cu buletinul!”
Parlamentul dezbate în această perioadă proiectul de lege propus de Guvern care va permite identificarea celor care cumpăra cartele preplătite, fără îndoială o măsură pozitivă în contextul geopolitic și strategic actual. În acest moment, deținătorii acestor cartele reprezintă circa 67% din
utilizatorii de telefonie mobilă sau din cei care folosesc rețele wireless. Inițiativa Guvernului prin care utilizatorii de cartele telefonice prepay sunt obligați să declare datele personale la momentul achiziționării acestora a intrat în procedură de urgență în dezbaterea Camerei Deputaților, ca for decizional, după ce a fost adoptată de Senat, și ar urma să fie aplicată de la 1 ianuarie 2015.
Acest proiect de act normativ este în concordanță cu o altă lege aflată în vigoare, așa-denumita „Lege Big Brother” (Legea nr. 82/2012), care a transpus în legislația națională o directivă europeană emisă în 2006, după atentatele teroriste de la Londra și Madrid, dar și cu Legea siguranței naționale.
Totuși, Directiva 2006/24/CE privind păstrarea datelor electronice și de telecomunicații obligă statele UE, inclusiv România, să rețină date clare privind aceste cartele, lăsând la latitudinea fiecărui stat cum implementează directiva. Directiva respectivă a Comisiei Europene mai susține păstrarea datelor de identificare a utilizatorilor de comunicații electronice și telefonice, precum numele și adresa abonatului sau ale utilizatorului înregistrat, pentru a asigura disponibilitatea lor în vederea cercetării, depistării și urmăririi penale a infracțiunilor grave. În raportul Comisiei Europene de evaluare a acestei directive se susține importanța păstrării acestor date, pentru că sunt probe importante pentru prinderea și condamnarea celor vinovați de infracțiuni grave și de terorism. Raportul menționează și preocuparea UE în domeniul cartelelor preplătite, în special având în vedere că acestea, atunci când sunt achiziționate dintr-un alt stat membru, pot fi folosite de persoane implicate în activități ilicite, pentru a scăpa de urmărirea penală.
În opinia mea, înregistrarea deținătorilor acestor cartele este absolut benefică, deoarece astfel ar fi diminuate posibilitățile comiterii unor infracțiuni precum atacurile teroriste, traficul de persoane și droguri sau chiar atentate la siguranța națională. Să nu mai vorbim de faptul că o serie de apeluri false transmise pe numărul unic de urgență 112 au provenit în ultimii ani de la deținătorii unor astfel de cartele, autoritățile statului fiind puse aiurea pe drumuri și cheltuind degeaba fonduri pentru mofturile unor teribiliști imposibil de depistat. De asemenea, au fost cazuri numeroase de reprezentanți ai instituțiilor statului sunați la ore nepotrivite și amenințați de pe astfel de cartele preplătite, ai căror posesori nu au putut fi identificați și trași la răspundere.
Îmi exprim deplina încredere că, în urma dezbaterilor din comisiile de specialitate și din plenul Camerei Deputaților, va rezulta o lege foarte bună, care să răspundă solicitărilor actuale, deoarece în acest moment este clar că există un element de discriminare între consumatorii de servicii de comunicații abonați și cei care folosesc cartele prepay, deoarece doar celor dintâi le sunt reținute datele cu caracter personal. Aplicarea acestui act normativ va asigura, de asemenea, un climat de normalitate și siguranță civică, prin prevenirea criminalității, inclusiv a formelor sale grave, ori cu caracter transfrontalier, precum și a actelor de terorism. Se va garanta astfel protecția populației, a bunurilor materiale și valorilor, într-o abordare europeană, dar ținând cont și de particularitățile naționale. Din informațiile furnizate de către autoritățile abilitate ale statului, identificarea utilizatorilor de cartele preplătite este extrem de anevoioasă în cazul desfășurării cercetărilor penale sau, mai grav, în cazurile de prevenire a amenințărilor la adresa securității naționale, intensificate în ultima vreme pe fondul conflictelor armate din estul României.
Sunt de acord cu teoria conform căreia un om onest și serios nu are de ce să își ascundă identitatea în niciun fel de spațiu, real sau virtual, deci vorbim în mod clar despre o inițiativă lăudabilă pentru întreaga societate românească.
*
„Atenția sporită a României pentru situația refugiaților”
Ziua mondială a refugiatului, sărbătorită recent și în România, în data de 20 iunie, a avut în acest an o conotație mult mai accentuată, pe fondul conflictelor dramatice petrecute în imediata apropiere a țării noastre. Ziua mondială a refugiatului a început să fie oficiată odată cu adoptarea de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite a Rezoluției 55/76, din 4 decembrie 2000. În interpretarea fenomenului complex al migrației există o diferențiere clară între migrant și refugiat. Astfel, migrantul alege să plece din țara de origine, temporar sau definitiv, din motive de ordin economic, familial, social sau cultural, iar refugiatul este forțat să își părăsească țara natală de cele mai multe ori din cauza unor stări conflictuale.
De altfel, în cazul refugiaților, statele au obligația să le ofere protecție împotriva returnării în țara de origine, acces efectiv și neîngrădit la procedura de azil, precum și o serie de forme de asistență materială, medicală și socială. Garantarea acestor drepturi este prevăzută de Convenția de la Geneva din 1951 și de Protocolul de la New York din 1967, directive internaționale ratificate de către România în anul 1991. De atunci, țara noastră a început construirea treptată a unui sistem național de azil, în concordanță cu obligațiile asumate la nivelul comunității internaționale. Potrivit informațiilor statistice oficiale, un număr de 24.137 de persoane au depus cereri pentru acordarea unei forme de protecție în ultimii 23 de ani în România, majoritatea provenind din state precum Irak, Somalia, Afganistan, Bangladesh, Pakistan și Siria. De asemenea, în ultimul an și jumătate, cele mai multe solicitări de azil au fost depuse de cetățenii sirieni, 1.279, din care 1.056 au obținut o formă de protecție.
În acest an, Agenția ONU pentru Refugiați (UNHCR) și Inspectoratul General pentru Imigrări au marcat Ziua mondială a refugiatului printr-o suită de manifestări, fiind apreciate curajul și rezistența a milioane de persoane din întreaga lume, forțate să își abandoneze casele din cauza războaielor și abuzurilor asupra drepturilor omului. Evenimentele au avut loc în cele șase centre de cazare și proceduri pentru solicitanții de azil din subordinea Inspectoratului General pentru Imigrări, aflate la Timișoara, Galați, Rădăuți, Șomcuta Mare, Giurgiu și București.
Un număr record de persoane dezrădăcinate a fost înregistrat pe parcursul ultimului an, inclusiv în România. Vorbim despre oameni care au pierdut tot ce aveau, de la casă la propria țară, și încearcă, cu sprijinul statelor adoptatoare, să își reclădească viețile.
Tratamentul acordat refugiaților într-o țară membră a Uniunii Europene, cum este și România, este extrem de monitorizat de către forurile internaționale. În acest context, având în vedere și numeroasele semnale de noi refugiați care preferă România, în special dinspre est, atât din Europa, cât și din Asia, este evident că autoritățile statului trebuie să dea dovadă atât de atenție sporită, cât și de întărirea capacității de siguranță a frontierelor de la granițele de est și nord.
*
„Avem nevoie de măsuri urgente pentru oprirea diminuării accelerate a populației României”
După cum au avertizat și specialiștii în demografie, statisticienii au reconfirmat tendința accelerată de scădere a populației României, care s-a menținut și anul trecut, din cauza valorilor negative ale sporului natural. Institutul Național de Statistică a comunicat că natalitatea continuă să se afle în regres, în ciuda progreselor tardive din ultimii ani.
Dincolo de răceala cifrelor, din nefericire avem serioase motive să ne temem că fenomenul de scădere și, implicit, de
îmbătrânire a populației României va continua și în anii următori. Un factor substanțial care contribuie la aceste realități nedorite este migrația forței de muncă, accentuată odată cu permisivitatea liberei circulații conferite de aderarea României la Uniunea Europeană. De asemenea, nu trebuie să neglijăm exodul tinerilor spre alte zări mult mai dătătoare de oportunități, precum și realitatea crudă potrivit căreia statul român este încă deficitar în identificarea unor soluții stimulatoare viabile, atât pentru încurajarea tinerelor familii, cât și pentru creșterea copiilor în condiții propice dezvoltării armonioase.
Potrivit rapoartelor Eurostat, peste 20 de ani, populația României va scădea cu alte patru milioane de persoane față de situația de la ultimul recensământ, cel din 2012, când număram 19.043.767 de oameni. Situația oricum se depreciase față de recensământul anterior, cel din 2002, în cei zece ani fiind mai puțini cu 2,6 milioane de români. Diminuarea populației României este dublată și de un ritm extrem de alert al îmbătrânirii, numărul tinerilor scăzând dramatic.
În contextul economic și social derutant din ultima perioadă, este evident că criza demografică se va accentua și în viitor, în lipsa unor perspective concrete de redresare și a unor decizii administrativ-politice cu rol încurajator pentru creșterea natalității și reducerea migrației. Avem nevoie de politici demografice bine conturate și implementate corespunzător, bazate pe măsuri economice și stimulative, menite să sprijine familiile și copiii.
Îmi exprim însă speranța că ne vom trezi totuși în timp util la realitate și vom lua măsurile care se impun, pentru a nu ajunge la estimările specialiștilor potrivit cărora, peste 50 de ani, un cetățean al României va munci pentru pensiile altor nouă.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.