O să încep cu un lucru care ar putea să fie relativ amuzant, dacă pentru mine nu ar fi trist să fiu în această situație din nou.
La intrare, m-a întrebat presa: „Doamna Udrea, ați primit sfaturi cum să vă purtați în această zi?” Cine poate să-mi dea mie sfaturi în materie de arestare preventivă?
Am cea mai mare experiență, pentru că astăzi, în octombrie 2015, sunt a treia oară în fața dumneavoastră, a treia oară în 8 luni de zile când dumneavoastră sunteți chemați să votați arestarea mea preventivă.
Cred că deja putem introduce în Statutul Camerei Deputaților, ca procedură obișnuită: arestarea Elenei Udrea.
Ați votat până acum 10 cereri ale DNA în ceea ce mă privește, iar eu am stat 7 zile în arest preventiv, 7 zile în arest la domiciliu, apoi încă 72 de zile în arest preventiv, în arestul Poliției Capitalei, în pușcărie la Târgșor, apoi am stat 30 de zile în arest la domiciliu, iar de 130 de zile sunt sub control judiciar. Aceasta este aventura mea pe anul 2015.
Trebuie să recunoașteți că este un parcurs stupefiant, chiar și pentru cei mai mari susținători ai justiției din această țară.
Pentru a treia oară în 8 luni vin, acum, în fața dumneavoastră să spun, de la tribuna celui mai înalt for al democrației, ce se întâmplă nu cu Elena Udrea. Deja cu Elena Udrea a devenit banal. Când spui Elena Udrea spui arestare preventivă.
...ce se întâmplă în România. Acum, după 8 luni de la primul meu discurs, cred că nu mai aveți nicio îndoială că tot ceea ce am afirmat a fost și este adevărat. Cazul Elena Udrea este doar forma cea mai acută a unei lupte pentru preluarea puterii. Este o acțiune bine organizată, care urmărește un plan gândit încă din timpul celui de-al doilea mandat al președintelui Traian Băsescu și care țintește acapararea și exercitarea puterii de către un sistem format din reprezentanți ai serviciilor secrete, ai instituțiilor de forță ale statului și ai justiției.
Perdeaua de fum din ce în ce mai transparentă care ascunde această acțiune a sistemului o reprezintă lupta anticorupție, un demers genial ales, pentru că are suportul popular.
Într-o țară în care corupția a atins toate nivelurile societății, iar percepția publică asupra fenomenului corupției este puternică, orice demers anticorupție este susținut în mod firesc, chiar dacă ar putea duce la suprimarea democrației.
Am auzit de prea multe ori spunându-se că abuzul de drept merită a fi acceptat, dacă asta înseamnă arestarea unor politicieni.
Vă spun și dumneavoastră, dar mai ales o spun celor care vor auzi acest discurs: nimic nu merită să abandonăm statul de drept și democrația. Nu avem voie să uităm cum am trăit în dictatură și ce abuzuri s-au întâmplat înainte de ’89, când sistemul lui Ceaușescu, bazat pe frica de Securitate, a distrus nu doar sute de mii, milioane de vieți, dar a slăbit fibra acestui popor și a schimbat iremediabil cursul lui. Și astăzi ne luptăm cu sechelele acelui regim. Da, avem nevoie ca toți cei care greșesc să plătească. Avem nevoie ca legea să fie aplicată tuturor, chiar și celor care dețin funcții importante în stat. Avem nevoie ca cei care conduc România să fie corecți, în așa fel încât să reprezinte un exemplu pentru societate. Avem nevoie să combatem fenomenul corupției, care afectează grav dezvoltarea acestei țări, dar toate acestea trebuie făcute în spiritul statului de drept și mai ales nu trebuie să speculăm nevoia reală de justiție în România pentru răfuieli între puterile statului, iar cătușele să fie arma letală pe care sistemul să o folosească pentru a prelua puterea din mâinile celor care o dețin democratic, clasa politică, pentru a o exercita în mod ocult și în folosul acelora care fac parte din el.
Politicienii, buni sau răi, merg în fața poporului și răspund politic pentru greșelile pe care le fac, iar poporul decide dacă-i mai votează sau nu.
Sistemul nu se supune judecății poporului și nu este ales de cetățeni. Odată ce va prelua puterea, nu mai există niciun mecanism democratic de control asupra lui, în afară de revoluție, așa cum s-a întâmplat în decembrie ’89.
Mai mult, sistemul nu are față. Deci este foarte greu ca oamenii să știe cine se ascunde în spatele lui.
Dacă am face o analiză a celor care astăzi îl reprezintă, am constata că nu sunt cu nimic mai buni decât politicienii, au exact aceleași tare, pot fi acuzați oricând de aceleași lucruri, diferența reprezentând-o doar lipsa lor de legitimitate,
pentru că ei nu au fost aleși, ci au fost susținuți politic în funcțiile în care se află acum.
Dragi colegi, suntem aici, în Parlamentul României, suntem nu doar în forul care reprezintă democrația, ci mai ales în forul care trebuie să o apere. Democrația înseamnă și stat de drept. Ce stat de drept este acela în care un om, fie el și parlamentar, este arestat preventiv înainte să fie măcar întrebat despre acuzațiile care i se aduc, în care un om aflat sub control judiciar, așa cum v-am spus, de 130 de zile, trebuie să fie din nou arestat preventiv pentru că reprezintă un pericol pentru societate, în condițiile în care o instanță a decis deja că poate fi liber, iar faptele noi de care sunt acuzată nu s-au întâmplat în această vară, nu sunt ulterioare deciziei judecătorilor de a mă lăsa liberă? Sunt fapte presupus a fi săvârșite acum cinci-șase ani.
Ce fapte recente ale mele justifică această nouă cerere a procurorilor?
## Dragi colegi,
Sunteți chemați să dați un vot în orb pe o nouă cerere de arestare a mea, care, și de data aceasta, prin modul în care a fost făcută, arată caracterul țintit și scopul acțiunii procurorilor de a mă reduce la tăcere, pentru că, după ce am fost scoasă din pușcărie, n-am ascultat și nu am tăcut. Am continuat să vorbesc despre abuzurile pe care sistemul le face, profitând de poziția de forță pe care o ocupă în stat. Ca urmare, sistemul a decis că Elena Udrea trebuie rapid băgată din nou în beci.
Așa că doamna procuror, împotriva căreia am depus două sesizări la CSM pentru modul în care înțelege să facă anchetele, prin presiuni și amenințări la adresa celor chemați să mă acuze, a cerut arestarea mea preventivă înainte să vadă dacă și ce aș avea de spus față de cele două spețe. Ba chiar graba a fost atât de mare încât a cerut arestarea mea preventivă înainte să înceapă urmărirea penală. Pentru că urmărirea penală nu începe în momentul în care dumneavoastră ați da un eventual vot de urmărire, începe după ce procurorul, luând act de votul dumneavoastră, dă o rezoluție de începere a urmăririi penale. Dar nici măcar aparențele de legalitate nu îi mai interesează, atât de mare le este aroganța dată de puterea pe care au ajuns s-o dețină. Pentru ei forul legislativ este doar o anexă, care trebuie să le execute ordinele, oricât ar fi de abuzive.
De la o situație normală, în care Parlamentul nu trebuie să se opună anchetării unui parlamentar, am ajuns – de frica propriilor slăbiciuni, complexați de imaginea publică pe care o avem, de credibilitatea mai mult sau mai puțin scăzută la care atât instituția în sine, cât și fiecare dintre noi suntem – să fim din ce în ce mai mult arma cu care sistemul acționează împotriva noastră.
Sunt țări în Europa unde imunitatea parlamentară este totală pe perioada mandatului, tocmai pentru că se consideră că anchetarea unui parlamentar în funcție ar decredibiliza instituția Parlamentului, lucru considerat mult mai grav pentru societate decât întârzierea în aplicarea justiției față de un ales.
Vă spun un adevăr pe care îl veți recunoaște cu toții în perioada următoare: vor mai face politică și vor mai candida în alegerile de anul viitor doar cei agreați de sistem, cei care se lasă manipulați și conduși și care sunt gata să execute ordinele sistemului.
Ceilalți vor fi reduși la tăcere, cu cătușele la mâini, sau doar speriați cu dosare penale.
Uitați-vă ce se întâmplă deja. Suntem singura țară din Europa unde prim-ministrul în funcție a fost pus sub acuzare. Nu contest motivele acuzării, pentru că nu cunosc detaliile
dosarului. Ba, mai mult, ca om politic, de multe ori m-am referit în ultimii cinci-șase ani la relația de avocat a domnului Ponta cu Turceni și Rovinari. Dar punerea sub acuzare a prim-ministrului în timpul exercitării funcției pentru fapte vechi de șapte-opt ani pe care, așa cum am spus, mulți dintre cei i-am fost adversari lui Victor Ponta le-am folosit ca argument public în lupta electorală – deci erau general cunoscute – arată că justiția, în general, și DNA-ul, în special, se amestecă în lupta politică, sacrificând chiar imaginea României.
Este evident că se încearcă schimbarea Guvernului Ponta prin folosirea procurorilor. Opoziția, cea care are dreptul să-și dorească să formeze Guvernul, cu atât mai mult cu cât au și câștigat alegerile prezidențiale din toamna trecută, nu ar trebui să accepte să preia puterea prin astfel de manevre. Pentru că odată distrus jocul democratic – acum în folosul lor –, mâine li se va întâmpla la fel, când sistemul va considera că nu sunt suficient de obedienți și că trebuie schimbați.
În democrație guvernele se schimbă prin vot popular ori prin moțiuni de cenzură în Parlament, nu prin intermediul instituțiilor de forță ale statului.
La fel, se încearcă schimbarea celui de al doilea om în stat, președintele Senatului, pe care nu cred că mă puteți bănui că vreau să-l apăr ori că-l simpatizez în mod deosebit.
Celor care cred că sunt parteneri cu sistemul și că abuzurile lui le vor profita, de la putere sau de la opoziție, le spun să nu se păcălească și să nu sacrifice democrația și, în consecință, țara de dragul planurilor politice proprii. Sunt astăzi doar unelte, care vor fi aruncate când nu vor mai fi folositoare. Pentru că în primul rând sistemul are ca scop propria putere, pentru care se folosește de orice și de oricine.
Zece ani s-au prefăcut că luptă pentru statul de drept, când, de fapt, luptau pentru a-și prezerva funcțiile, deci puterea.
După aceea, au decis că o pot exercita singuri, motiv pentru care au trecut la executarea tuturor celor care i-au creat ori le-au fost în preajmă, punând în practică o tactică numită ștergerea urmelor.
Doamnelor și domnilor,
Dragi colegi,
Așa se explică zecile de acuzații care mi se aduc de opt luni de zile, nenumăratele dosare care apar ca ciupercile după ploaie pe numele meu și avalanșa de încercări de arestare preventivă la care unii, fără să vreți, sunteți părtași.
Doamna procuror, șefa DNA, ne spunea că pe rolul instituției sunt peste 7.000 de dosare și, cu toate acestea, vedem neîntrerupt, de la începutul anului, că o mare preocupare o au procurorii pentru Elena Udrea.
Am pus des, în ultima perioadă, o întrebare retorică, pe care o reiau acum: dacă cei care mă acuză astăzi de corupție și mă tot arestează sunt aceiași care timp de zece ani au stat cu mine la masă, chiar când se întâmplau presupusele fapte, cum de n-au spus-o de atunci? Răspunsul este logic: ori au fost împiedicați și atunci trebuiau fie să denunțe public faptul, fie să demisioneze, altfel îmi sunt complici, ori nu au știut și atunci sunt incompetenți, ori eu nu sunt coruptă, iar ei încearcă acum să se dezică de regimul care i-a creat.
De ce au acceptat să fie numiți în funcții de către niște oameni pe care astăzi nu mai contenesc în a-i acuza?
De ce au acceptat să fie parte a unui regim pe care acum fac eforturi uriașe să-l decredibilizeze, arătându-l corupt? Dragi colegi de la putere sau din opoziție,
Indiferent cât de parteneri cu sistemul vă considerați astăzi, fiți convinși că va veni și rândul vostru.
Va veni vremea când vor exploda acuzații la adresa voastră, așa cum mi se întâmplă mie acum.
Eu nu spun că aceste acuzații ar putea fi reale, spun doar că atunci când nu veți mai folosi sistemului pentru a pune mâna și pe guvernare va trebui să alegeți: plecați de bunăvoie acasă sau plecați la pușcărie.
Cei care mă ascultă ar putea spune că orice metodă este bună pentru a scoate din politică niște oameni care au greșit. Aș fi de acord, poate, cu ei, dincolo de riscul instituirii unei dictaturi prin anularea statului de drept, dacă toți cei acuzați chiar ar fi vinovați și dacă cei care ar veni în loc ar fi oameni fără de pată.
Vor veni însă doar aceia care sunt pe placul sistemului, care vor fi gata să execute ordine și să lase sistemul să conducă în locul lor.
Dragi colegi parlamentari,
V-aș fi scutit, poate, de acest moment dacă doamna procuror m-ar fi audiat înainte de a face arestarea preventivă. Pentru că, spre deosebire de celelalte două dosare, față de noile acuzații cunosc lucruri și le voi spune când sunt întrebată.
Un lucru vreau să-l știți acum și dumneavoastră de la mine: nu am cerut și nu am luat niciodată vreun leu sau vreun euro de la Buzăianu, un personaj pe care l-am întâlnit o singură dată, în 2005, și cu care am avut un conflict de zece ani arhicunoscut, tocmai pentru că era deținătorul unor contracte de energie ieftină cu statul.
Dacă vorbim însă despre acuzații de finanțare a campaniei electorale, cu tot ce înseamnă cheltuieli de campanie, atunci cred că discuția trebuie să fie una onestă, să se refere la toată clasa politică și la ultimii 26 de ani. Știm deja cu toții, în România, că în campanii partidele, candidații, cheltuiesc zeci de milioane de euro, bani din finanțări declarate oficial sau nu. Este adevărat și că această practică a finanțărilor duce la corupție. Pentru că, de regulă, cei care dau bani partidelor vor să și-i recupereze ulterior din afaceri cu statul.
Da, avem nevoie să găsim o soluție și să oprim această stare de fapt, iar primul pas este să renunțăm la ipocrizie și să recunoaștem realitatea.
Apoi, cred că trebuie schimbată legea. Trebuie convenit cu toți actorii implicați că suntem la un moment zero, de la care nimeni nu mai repetă greșelile ultimilor 26 de ani.
Dacă sunt găsiți doar unul, doi țapi ispășitor cu care să dăm exemplu, nu vom rezolva nimic și lucrurile vor continua la fel.
Cât privește faptul că și acest dosar pleacă de la un denunț al deja celebrei doamne Topoliceanu, lucrul acesta îmi dă ocazia să spun că modul în care denunțătorii sunt tratați astăzi de procurori, în lumina noului Cod penal, faptul că ei rămân liberi și, dacă este cazul, chiar cu banii furați – vezi cazurile precum Pescariu, Claudiu Florică – dă ocazia să vedem nu doar incredibile delațiuni, ci și incredibila mizerie morală a societății.
Să nu credeți că mi se întâmplă doar mie ca o persoană apropiată, cu care am colaborat, pe care am susținut-o, să mă denunțe mincinos ca să negocieze cu procurorii salvarea ei proprie. Dacă vă uitați la aproape toate cazurile cu personaje politice de prim rang, veți vedea același tipar: un fost subordonat, fost colaborator, fost partener, fost prieten ori chiar rudă prinși cu șpagă dau vina pe politician pentru a scăpa.
Să fiți siguri că ați putea fi oricând în această situație.
Doamnelor și domnilor deputați, Dragi colegi,
Am fost parteneri, am fost adversari, dar niciodată dușmani.
Și eu cred că între noi, politicienii, trebuie să rămână competiție, și nu luptă, iar ea trebuie să fie parte a jocului politic democratic.
Am încercat, pe cât posibil, ca lider politic, ca ministru, să fiu un om corect, un om onest. Nu am fost cel mai bun ministru. Nu am fost nici cel mai corect politician. Întotdeauna însă am ales să spun adevărul, mai ales adevărurile care mi s-au părut importante, și așa voi face și acum.
Vă spun dumneavoastră adevărul despre ceea ce știu că se întâmplă în România și nu am nimic de ascuns față de noile acuzații care mi se aduc, pe care le resping însă categoric în forma în care le-a făcut Parchetul.
Avem o obligație față de țară, chiar cu riscul de a deveni dușmanii sistemului, de a apăra democrația și statul de drept.
Avem obligația să spunem că sistemul are interes să-i distrugă pe toți cei care i se pot opune.
Acum este rândul clasei politice și al clasei economice autohtone, care umple pușcăriile, își închid activitatea, lăsând angajații șomeri, iar locul lor este rapid luat de companiile multinaționale.
Avem obligația să spunem oamenilor că slăbiciunile noastre ne-au adus în situația riscantă în care țara să fie condusă în mod ocult de reprezentanți ai instituțiilor de forță și în propriul lor interes.
Avem obligația să le spunem oamenilor că mâine, după ce se va termina cu noi, va veni rândul lor. Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.