Andrei Ioan Chiliman

Parlamentul Franþei are doi ºi nu are atâtea investiþii de fãcut. Eu cred cã, dacã ar fi sã avem un secretar general, n-ar fi bine sã fie la direcþiile acestea administrative ºi tehnico-investiþionale, ci mai degrabã la activitãþile parlamentare. Este o pãrere din experienþa de aici ºi vã spun cã am încercat sã gândesc aceastã schemã, scoþând nume ºi oameni din context ºi gândindu-mã cum ar fi mai bine sã fie funcþionalã.

Avem acum o situaþie de-a dreptul anormalã, în care secretarul general, care ar fi fost bine sã fie aici, la dezbateri, a trebuit sã plece în strãinãtate ºi a numit ca locþiitor al lui un director din Departamentul pentru activitãþi parlamentare, ºi nu pe unul din cei doi secretari generali adjuncþi existenþi în momentul de faþã, aºa cum ar fi fost normal. Dar de ce a fãcut lucrul acesta: pentru cã el a gândit logic cã bine ar fi fost ca secretarul general adjunct, deci locþiitorul lui de drept, în cazul în care nu este aici, sã fie din zona activitãþilor parlamentare. Deci este, dacã vreþi, o consecinþã a unei chestiuni logice modul în care a fãcut desemnarea, chiar dacã aceastã desemnare încalcã un principiu.

Vreau sã vã spun cã, dacã gândim schema aceasta, trebuie sã încercãm sã trecem peste diferenþele acestea de partid ºi sã încercãm sã facem o schemã bunã, ºi nu pornind de la oameni sau de la ºtiu ºi eu ce alte interese ar fi, ca sã asiguri pentru unul sau altul un post de director mai general sau mai puþin general.

Deci, dupã pãrerea mea, eu mai degrabã aº propune sã existe trei secretari generali adjuncþi, respectiv Departamentul pentru activitãþi parlamentare ºi economico-financiar sã fie conduse tot de secretari generali adjuncþi.