Partidul România Mare îºi exprimã dezaprobarea faþã de un comunicat stupid pe care l-a dat în cursul zilei de duminicã Biroul de presã al M.Ap.N. Este vorba de incriminarea de cãtre cei care, temporar, conduc acest minister a unei acþiuni de frumoasã ºi de adâncã evlavie naþionalã, comemorarea a 55 de ani de la asasinarea mareºalului Antonescu.
Am întâlnit multe aberaþii în viaþa mea, am citit ºi literaturã suprarealistã, dar niciodatã nu mi-am închipuit cã un minister serios, ºi încã cel al Apãrãrii, poate debita asemenea enormitãþi, riscând o compromitere ridicolã.
În primul rând, este suspectã graba cu care a fost emis aºa-zisul comunicat, în sfânta zi de duminicã, deºi nu dãdeau turcii nãvalã ºi nu era nici o urgenþã.
În al doilea rând, surprind neplãcut expresiile ”comemorarea lui Ion AntonescuÒ ºi ”aprecierea comunitãþii internaþionale asupra lui Ion AntonescuÒ. Aºa dupã cum se vede, nici mãcar o singurã datã nu i se menþioneazã gradul de mareºal, el fiind prezentat ca un fel de sergent major, încheietor de pluton sau ca un civil oarecare. Asta denotã o rãfuialã inadmisibilã cu însuºi adevãrul istoric.
În al treilea rând, în textul cu pricina se minte fãrã jenã cã aceea a fost ”manifestarea politicã organizatã de P.R.M.Ò Cum este posibil ca într-un document oficial des-
tinat mass-media interne ºi internaþionale sã troneze o asemenea dezinformare gravã?! Þin la dispoziþia tuturor celor interesaþi invitaþia oficialã pe care am primit-o ºi eu, ca ºi alte sute de cetãþeni, pentru a participa la slujba de comemorare a 55 de ani de la moartea de martir a mareºalului Antonescu; ºi din aceastã invitaþie ºi din pliantul tipãrit cu acest prilej reiese foarte clar, ca se folosesc o expresie utilizatã pânã la saturaþie de primul-ministru, ”cã manifestarea s-a desfãºurat sub egida Parohiei Cãlãraºilor ºi a Fundaþiei ”Mareºal AntonescuÒ, statuia fiind realizatã de Fundaþia europeanã DrãganÒ, atât ºi nimic mai mult.
Hai sã admitem cã Partidul România Mare ar fi organizat aceastã manifestare. Care este problema?! Libertatea de întruniri nu mai este garantatã de Constituþie? Credinþa religioasã nu mai este liberã? De când oare ºi în ce scop vâneazã conducerea M.Ap.N-ului oameni, pânã ºi în bisericã?! Ne vom întoarce în hrube, ca întâii creºtini din secolele I-III?!
Dacã unii care conduc þara aºa cum o conduc sunt liberi cugetãtori, trebuie oare sã ne inducã un sentiment de vinovãþie pentru intrarea în bisericã la o slujbã de pomenire?
Am înþeles cã existã niºte conturi mai vechi de reglat cu generalul de corp de armatã Mircea Chelaru, ”fost ºef al Marelui Stat Major General în perioada februarieÐoctombrie 2000Ò, þine sã precizeze în mod expres Biroul de presã, ca nu care cumva comunitatea internaþionalã, cea atât de des invocatã, sã creadã cã omul cu pricina ar avea vreo legãturã cu regimul Iliescu. Numai cã Mircea Chelaru nu a participat la acea slujbã în calitate de militar, ci în aceea de simplu creºtin, enoriaº al bisericii Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena. De altfel, am aflat cã el locuieºte la câteva sute de metri de sfântul lãcaº, venind îmbrãcat civil, aºa cum l-a vãzut la bisericã, de atâtea ori, toatã lumea din cartierul unde locuieºte. Nu are voie un militar român sã intre în biserica de care aparþine, duminica, pentru a aprinde o lumânare, dupã datinã, ºi a se ruga la Dumnezeu?! Nu! N-are voie! strigã Biroul de presã al M.Ap.N. Aceastã interdicþie brutalã mi se pare cea mai monstruoasã formã de cenzurã, reprezentând o ”vânãtoare de oameniÒ mai urâtã decât excesele ateiste din perioada stalinismului.
Cum este posibil aºa ceva în România mileniului III, la numai câteva luni de când am celebrat 2000 de ani de la naºterea Mântuitorului?! În numele cui vorbeºte acest foarte straniu ºi agresiv Birou de presã al M.Ap.N., ameninþând cu judecata un general de corp de armatã care, auzi îndrãznealã, a cutezat sã treacã pragul unei biserici fãrã a avea autorizaþia necesarã?
ªi acum, motivul supãrãrii acestui organism inchizitorial: domnul general Chelaru ”a încãlcat principiul neimplicãrii politice a ArmateiÒ. Câtã ipocrizie! Ce lipsã de scrupule! Cine vorbeºte de principiul cu pricina?! Toatã lumea ºtie cã ministrul apãrãrii naþionale nu este altul decât un vicepreºedinte ºi deputat al P.D.S.R., domnul Ioan Mircea Paºcu. Unde scrie cã domnul Paºcu are dreptul sã conducã politic o armatã apoliticã, iar un general român n-are voie sã se închine într-o bisericã ortodoxã? La acea ceremonie religioasã au participat nu numat membrii ai P.R.M., ci ºi membri ai altor formaþiuni printre care ºi fostul senator P.D.A.R. Ion Coja. Între
parlamentarii noºtri s-a aflat ºi senatorul Ilie Ilaºcu care, cu numai trei sãptãmâni în urmã, a fost decorat la Palatul Cotroceni cu Ordinul ”Steaua RomânieiÒ. Atunci când a stat nouã ani în temniþa stalinistã, condamnat la moarte, era patriot ºi erou naþional, dar acum, când a depus o coroanã de flori cu mãtase tricolorã la monumentul întregitorului de þarã Ion Antonescu, a devenit ciumat, nu-i aºa?!
Din pãcate pentru domnul Paºcu, noi ºtim prea bine ce se ascunde aici: 5% poliþã politicã pentru generalul Chelaru ºi 95% poliþã istoricã pentru mareºalul Antonescu.
Toate regimurile Iliescu de pânã acum au avut câte un cui împotriva lui Ion Antonescu. L-au prigonit ºi dincolo de moarte. Pe mãsura trecerii timpului, ura neîmpãcatã împotriva memoriei mareºalului Antonescu a sporit în înverºunare, acesta fiind vânat pretutindeni, cu o intoleranþã tipicã acelora care vãd naziºti peste tot ºi întreþin un climat de vrajbã permanentã între fiii aceluiaºi neam.
Ion Antonescu a fost un erou al ambelor rãzboaie pentru întregirea neamului. Numai pigmeii nu pot vedea cununa de lauri de pe fruntea lui, chiar dacã s-ar urca unii în spatele altora. Nu are rost acum sã mai invoc argumente de ordin istoric, dar un lucru trebuie sã precizez Ñ culmea ingratitudinii este cã pe Antonescu îl acuzã tocmai aceia care, dacã n-ar fi fost el, ar fi murit de mult în lagãrele de exterminare naziste.
Indiferent de ce ar zice unii ºi alþii, istoria nu poate fi falsificatã la infinit. În perioada celui de-Al Doilea Rãzboi Mondial, în conformitate cu virtuþile omeniei tradiþionale a poporului român, mareºalul Antonescu i-a ocrotit pe evrei ºi nu i-a cedat ”uzinei morþiiÒ. Nici un evreu aflat sub jurisdicþia statului român din perioada 6 septembrie 1940Ð23 august 1944 n-a fost deportat în Germania, iar acest regim s-a datorat demnitãþii de militar a lui Antonescu care, în repetate rânduri, i-a þinut piept lui Hitler. Spre comparaþie, sã ne gândim la cei 600.000 de evrei proveniþi din Ungaria ºi din Ardealul de Nord-Vest, care au populat cumplitele trenuri ale morþii într-un ritm infernal, care l-a fãcut pe Adolf Eichmann sã-i cearã lui Horthy Mikl—s sã nu se mai grãbeascã atâta, fiindcã ºi camerele de gazare aveau limitele lor. Istoria consemneazã cã Antonescu s-a certat cu Horia Sima, tocmai din pricina audienþei mari pe care Filderman o avea la conducãtorul statului român de atunci. Îi invit pe cei care vâneazã ”criminalii de rãzboiÒ acolo unde nu existã sã-ºi imagineze pentru o clipã ce s-ar fi întâmplat cu evreii români dacã armata condusã de Antonescu n-ar fi lichidat în ianuarie 1941 Garda de Fier.
Nu vreau prin aceste cuvinte sã scuz greºelile pe care le-a fãcut regimul Antonescu, unele mari ºi impardonabile, dar nimeni nu trebuie sã uite cã era vreme de rãzboi, domnea ”starea excepþionalãÒ ºi atentatele ºi sabotajele trebuiau oprite cu orice preþ. Moartea de martir a mareºalului i-a spãlat acestuia multe pãcate omeneºti. Noi nu putem uita cine, cum ºi de ce l-a împuºcat pe Antonescu: aceleaºi forþe malefice care au pus stãpânire pe România ºi ne-au nenorocit, repet, ne-au nenorocit pentru câteva decenii. Aveþi aici, în primele rânduri ale sãlii Omnia, câþiva deþinuþi politici care
au supravieþuit acelui calvar. Aceia care îl acuzã pe Antonescu se plaseazã, automat, de partea asasinilor sãi, care au fost Armata Roºie ºi agenþii Moscovei, de teapa ”ultimului ocupant stalinist al RomânieiÓ, care nici acum nu ne lasã sã respirãm, Silviu Brucan.
Numai cã România anului 2001 nu mai este România anului 1951. Nimeni nu are dreptul sã ne þinã predici de moralã, sã ne dicteze pe cine sã omagiem ºi pe cine sã demonizãm, sã ne fileze, din nou, pânã ºi în casa Domnului. Mai lãsaþi-ne în pace cu prostiile voastre, cu obrãznicia voastrã, cu glanda voastrã de autopsiere a istoriei, cu aerele voastre de stãpâni peste o þarã pe care aþi deºelat-o ºi aþi adus-o în sapã de lemn de zeci ºi zeci de ani! Mareºalul Antonescu, mort, este mai important decât Ioan Mircea Paºcu, viu.
În fond, cine este acest domn Paºcu?
Un fost lector la Academia de partid ”ªtefan GheorghiuÒ, despre care gurile rele spun cã a fost ºi ofiþer DIE, declarat ”persona non grataÒ în S.U.A. ºi acuzat de presã cã numai cu puþin înainte de 22 decembrie 1989 a efectuat o deplasare suspectã la Moscova, chipurile la un simpozion. Cine nu mã crede sã citeascã în revista ”TineramaÒ din ianuarie 1994 ancheta realizatã de Ioan Itu. De altfel, cât timp a fost secretar de stat la M.Ap.N. n-a avut altã grijã decât sã acuze S.R.I.-ul cã ar complota împotriva lui. Alþii spun cã dupã 1990 ar fi fost ”vaccinatÒ de cãtre C.I.A., ceea ce rãmâne de dovedit, noi nu bãgãm mâna în foc. A fãcut parte din rãu famatul grup ”Un viitor pentru RomâniaÒ, pepinierã de cadre a ocultei fracmasonice. Este perceput ca fiind un om de casã al domnului Ion Iliescu, care l-a fãcut consilier la Preºedinþie. Încã nu se ºtie în ce condiþii ºi-a fãcut concediul, cu familia, în vara anului 1994, tocmai în Andora, invitat de un cetãþean englez de origine românã.
Din punct de vedere intelectual, domnul Paºcu mie mi se pare cu desãvârºire nul. Nimeni nu poate sã explice care este legãtura Domniei sale cu Armata Românã, decât fireºte, acea ”Coloanã a V-aÒ care l-a pregãtit pentru acest tip de misiuni. Este de-a dreptul ruºinos ca în fotoliul unde au stat odinioarã miniºtri ca Alexandru Cernat, Alexandru Averescu, Ionel I. C. Brãtianu, Nicu Filipescu, Eremia Grigorescu ºi alþi corifei ai Armiei Române sã troneze acum un propagandist care încearcã sã-ºi mascheze mediocritatea prin niºte aºa-zise studii ºi analize confuze, partituri bune pentru ”limba de lemnÒ a politrucilor de profesie. În loc sã se ocupe de starea jalnicã a trupei, de sinuciderile din armatã, domnul Ioan Mircea Paºcu se rãfuieºte, dintr-un foc, cu þinte mult prea mari pentru Domnia sa, Biserica Ortodoxã, memoria mareºalului Antonescu, Partidul parlamentar România Mare, generalul de corp de armatã Mircea Chelaru.
Dar ceea ce mi se pare cu adevãrat scandalos în denunþul politic azvârlit pe piaþã de domnul Ioan Mircea Paºcu, la adãpostul anonimatului unui Birou de presã, este urmãtoarea inepþie: ”este regretabil cã asemenea gesturi individuale, care au legãturã cu o personalitate ale cãrei acþiuni au fost condamnate de comunitatea internaþionalã, umbresc eforturile colective depuse de întreaga armatã pentru materializarea obiectivului naþional de integrare în NATO ºi Uniunea EuropeanãÒ.
Trecând peste formulãrile ridicol-preþioase ºi contorsioniste, în treacãt fie spus, un obiectiv nu ”se materia-
lizeazãÒ, ºi ”se atingeÒ, în spiritul limbii române, vom remarca din nou stilul turnãtor al domnului Ioan Mircea Paºcu, care nu este la prima abatere de acest gen, el mereu gãsind niºte ”þapi ispãºitoriÒ pentru cã nu suntem admiºi în NATO ºi în Uniunea Europeanã. Tocmai el vorbeºte, suspectat de presã de relaþii cu KGB-ul în conspiraþia din decembrie 1989!
Simpla rememorare a motivelor invocate de comunitatea internaþionalã pentru respingerea României demonstreazã cã nu din pricina unui bust închinat în memoria unui mareºal ucis ºi nici din cauza unui partid parlamentar votat de 21% din populaþie, partid care, de altfel, în repetate rânduri, ºi-a afirmat în scris voinþa de aderare la NATO, nu din cauza aceasta nu suntem noi acceptaþi în organismele respective. Motivele sunt altele ºi ele nu pot fi falsificate sau escamotate fãrã ca autorii diversiunii sã se expunã oprobriului public Ñ mã refer la dezastrul economic prelungit, la ridicarea corupþiei la rang de politicã de stat, la criminalitatea care a speriat, efectiv, lumea, incapacitatea ºi profunda neseriozitate a guvernanþilor, indiferent de regimul politic pe care l-au slujit. La urma urmei, Ungaria a primit ºi a îngropat, cu mare fast, osemintele dictatorului fascist Horthy ºi uite cã tot a intrat în NATO!
Totuºi, rãul se aflã în altã parte.
În repetate rânduri, domnul Ion Iliescu a fãcut apel la ”reconcilierea istoricãÒ, la dezbinarea care trebuie sã înceteze, la Pactul de la MontcloaÒ.
Întâmplarea a fãcut sã vizitez în vara anului 1995 celebra vale ”de los caidosÒ, unde sunt îngropaþi 40.000 de comuniºti ºi de fasciºti morþi în timpul rãzboiului civil din Spania anilor 1936Ð1939. În mijlocul lor se aflã mausoleul unde odihnesc oasele dictatorului fascist Franco. În aceeaºi zi, delegaþia senatorialã din care fãceam parte a putut auzi o frazã memorabilã rostitã de cel care fusese instalat pe tron de cãtre generalissim în 1975: ”ªi Franco, ºi Ceauºescu fac parte din istoria þãrilor noastre, cu bune ºi cu releÒ.
Atunci, ce înþelege domnul Ion Iliescu prin invocarea Pactului de la Montcloa?! Reconcilierea numai pentru unii, selectiv, este ca un avion într-o singurã aripã, prãbuºire garantatã.
Exact în zilele în care regimul Iliescu se luptã, de zor, cu statuia mareºalului Antonescu, românii asistã stupefiaþi la o agitaþie monarhistã tot mai enervantã, soldatã cu niºte cadouri princiare ºi cu voiajuri foarte costisitoare de la un capãt la altul al þãrii, fãcute de fostul rege Mihai de Hohenzollern. Totuºi, în decembrie 1989 n-au murit 1.100 de oameni nevinovaþi pentru ca astãzi muncitoarele românce sã-i pupe mâna unui bãtrân care nu mai are de mult nici o legãturã cu România, decât, poate, renta viagerã de 10.000 de dolari pe lunã pe care o primea de la Ceauºescu, aºa dupã cum mi-a mãrturisit regretatul general de securitate Ioan Alexandru Munteanu.
Astãzi, pânã ºi un copil de ºcoalã ºtie cã Mihai de Hohenzollern l-a arestat prin vicleºug pe mareºal, pe care l-a predat în mâna Moscovei, refuzând graþierea lui ºi abandonând în prizonieratul sovietic circa 130.000 ofiþeri ºi soldaþi români. A-l prezenta pe fostul monarh ca pe un prunc nou-nãscut sau ca pe un extraterestru abia acum paraºutat în mijlocul unui trib de aborigeni, de
parcã nu el, ci altcineva s-ar fi întâlnit cu Hitler de douã ori, ºi în 1938, ºi în 1942, ºi de parcã nu el, ci tot altcineva ar fi bãgat România în Axa Berlin-Roma-Tokio ºi de parcã nu el, ci altcineva ar fi primit de la Stalin Ordinul ”PobedaÒ ºi douã avioane cadou, ei bine, aºa ceva ne insultã inteligenþa ºi ne determinã la reacþii categorice.
Este dreptul nostru de partid parlamentar.
Poporul român a fost întrebat dacã este de acord cu ”vizitele de lucruÒ ale semnatarului Declaraþiei de la Budapesta, din iunie 1889, prin care Transilvania devenea un spaþiu de complementaritate între România ºi Ungaria?!
Cine plãteºte zecile de miliarde de lei care sunt luate, efectiv, de la gura unui popor înfometat ºi folosite pentru întreþinerea aºa-zisei Case regale, pentru mâncarea unei tot mai numeroase suite, pentru îngrijirea Palatelor Elisabeta ºi Sãvârºin, pentru convoaiele de maºini ºi motociclete cu girofar, pentru militarii de la diferite arme care au creat un dispozitv supraaglomerat în jurul unui bãtrân de 80 de ani cãruia nu-i pune nimeni viaþa în pericol, aºa cum i-a pus-o el mareºalului Antonescu.
Citez din presa de azi-dimineaþã, la întâmplare: ”Efectivele Jandarmeriei au preluat în pazã obiectivul Sãvârºin, santinelele având consemnul sã nu lase pe nimeni sã intre. În coloanã se mai aflau maºini cu girofar ale Poliþiei ºi S.P.P.-ului, precum ºi o autosanitarã a armatei, iar pompierii din Lipova, în uniforme, schiþau un fel de cordon de protecþieÒ, am încheiat citatul.
Cine a permis, domnule Paºcu, unei autosanitare a Armatei Române sã fie dislocatã pentru circul acesta? De ce mascarada aceasta, stimaþi domni din P.D.S.R.?
Noi ºtiam cã sunteþi republicani, prin vocaþie ºi educaþie, iar în campania electoralã n-aþi pomenit nimic despre o aºa-zisã reconciliere cu cineva care timp de 45 de ani nici n-a vrut sã audã de România! Ba chiar, unii dintre dumneavoastrã au cerut ca Mihai de Hohenzollern sã facã bine sã restituie cele 42 de tablouri de valoare universalã, pe care le-a scos ilegal din România în toamna anului 1947 ºi din care a tot vândut cu bucata, ultima picãturã fiind una de Vel‡zquez pe care a obþinut douã milioane de dolari.
Aþi uitat oare toate acestea? ªi cum veþi da ochii cu electoratul atunci când fostul rege va încerca sã transpunã în viaþã decizia sa, la fel de ilegalã, de a lãsa ca moºtenitoare a tronului pe fiica lui mai mare, Margareta?
Nu împingeþi lucrurile prea departe, fiindcã vã asumaþi o foarte grea rãspundere.
Aici nu e vorba de un simplu bãtrân, care, timp de 7 ani, ne-a tot împuiat capul cã vine sã se roage la mormintele strãbunilor sãi, de la Curtea de Argeº, pentru ca acum, vãzându-se cãlare pe situaþie, sã uite totul ºi sã-ºi vadã de averea lui, ca un Harpagon. Aici e vorba de o camarilã lacomã, bine dirijatã de unele forþe din exterior, care urmãresc, în prima fazã, schimbarea formei de guvernãmânt în România ºi, mai apoi, federalizarea ei.
Matematic, se va întâmpla aºa, dacã vã mai jucaþi mult cu focul.
În realitate, singurul lucru care-i uneºte pe fostul rege Mihai de Hohenzollern ºi pe actualul Preºedinte Ion Iliescu, este ura neîmpãcatã faþã de mareºalul Antonescu.
Acesta este adevãratul extremism, nu oficierea unui Te Deum ºi dezvelirea unui bust în curtea unei bisericuþe, la jubilelul tragic al unui asasinat.
Prin amestecul grosolan al domnului Ioan Mircea Paºcu e jignit ritualul strãbun al pomenirii morþilor la creºtinii ortodocºi ºi aºteptãm ca Sfântul Sinod sã ia atitudine.
Constat cu uimire cã regimul Iliescu din 2001 e mai tolerant ca regimul Iliescu din 1993. Atunci a fost inaugurat primul bust al mareºalului Antonescu, în faþa sediului Poliþiei din Slobozia, tot de cãtre mine ºi profesorul Iosif Constantin Drãgan ºi tot în prezenþa unui cadru militar, generalul de poliþie Tudor Amza, pe care distinsul preºedinte de ºedinþã, Doru Ioan Tãrãcilã, îl ºtie foarte bine. Acesta n-a pãþit nimic.
Bine, în schimb, cã e ameninþat ºi pus la stâlpul infamiei generalul Mircea Chelaru. Acesta din urmã ºi-a înaintat, de altfel, demisia astãzi, la ora 12,00.
La astfel de evenimente duce lipsa de judecatã a unor politicieni care provoacã stãri conflictuale artificiale.
Nu ºtim cine i-a dat dreptul domnului Paºcu se sã amestece, nechemat de nimeni, în relaþiile bune ºi tradiþionale dintre cele douã instituþii fundamentale ale României: Biserica ºi Armata.
ªi, ca dovadã cã prigoana împotriva mareºalului Antonescu este una dintre constantele politicii unora dintre ºefii P.D.S.R.-ului, voi spune cã la Cluj consilierii acestui partid se opun aprobãrii pentru realizarea ºi dezvelirea unei alte statui a mareºalului.
În aceste condiþiuni, Partidul România Mare cere destituirea ministrului apãrãrii pentru dezinformarea gravã a opiniei publice, pentru tentativa de falsificare a istoriei naþionale ºi introducerea unei stãri tensionate în cadrul oºtirii.
În eventualitatea cã domnul Ioan Mircea Paºcu nu va fi demis, vom avea grijã ca el sã-ºi dea demisia foarte curând prin dezvãluirile pe care le vom face la microfoanele Parlamentului ºi în presã ºi sã nu-ºi vadã visul cu ochii, acela de a deveni prim-ministru, dupã cum ne-au informat surse din Palatul Cotroceni cã ar fi pregãtit domnul Paºcu pentru anul viitor.
Îl invitãm pe domnul Ion Iliescu sã ne scuteascã de acest obicei de a ne mai da indicaþii preþioase, cine e de partea bunã a istoriei ºi cine e de partea rea a istoriei.
N-aº vrea sã ajungem la concluzia cã bolºevicii conduc ºi la Chiºinãu, ºi la Bucureºti. Ar fi o situaþie insuportabilã, care nu ne-ar duce spre N.A.T.O., ci spre Siberia.
Vã mulþumesc. _(Aplauze.):_
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.