Vasile Ghiorghe Gliga

„Pasivitate față de banii europeni”

Conform unui studiu realizat de o companie europeană de consultanță, România se situează pe ultimul loc în Uniunea Europeană la absorbția fondurilor structurale europene.

România a absorbit până la sfârșitul anului trecut doar 1,9 miliarde euro din fondurile structurale în valoare de 20 de miliarde de euro puse la dispoziție de UE. Fondurile structurale sunt acordate pentru ca un stat membru să atingă un nivel minim de dezvoltare a infrastructurii în raport cu standardele europene, investițiile țintind către creșterea economică, a locurilor de muncă, la dezvoltarea euroregiunilor, precum și la înlăturarea slăbiciunilor structurale atât în centrele urbane, cât și la nivelul regiunilor mai puțin dezvoltate. Aceste fonduri structurale și de coeziune sunt nerambursabile și reprezintă ajutorul pe care Uniunea îl acordă României până în 2015. Cum menționam mai sus, banii ne-au fost oferiți pentru diverse scopuri și domenii, de la construcții de drumuri și reparări de nave de pescuit până la modernizare de școli și spitale sau creare de noi locuri de muncă. Practic, pentru aceste fonduri mai pot fi depuse proiecte doar până în 2013, deci mai avem doar doi ani la dispoziție, însă pasivitatea față de banii europeni are un impact negativ asupra economiei, cu timpul vom avea nevoie de mai multe argumente pentru a obține mai departe alte fonduri europene dacă nu dovedim că putem să beneficiem de cele date până acum.

Lipsa personalului calificat și birocrația în vederea obținerii fondurilor reprezintă principalele obstacole în calea unei rate mai ridicate de absorbție a banilor europeni, în opinia specialiștilor în domeniu. Cum am putea atrage mai multe fonduri? O soluție ar putea fi simplificarea foarte serioasă a acestor trepte de aprobare și a tuturor aspectelor care țin de birocrație. Simplificarea procedurilor, în sens de instituționalitate. La noi, procedurile trec prin prea multe etape, prea multe trepte, ajung de la un funcționar la altul, de la un birou la altul, au nevoie de enorm de multe ștampile, toate lucrurile astea înseamnă timp, înseamnă întârziere. Vechile state membre au funcționari publici mai bine pregătiți și cu o mai mare experiență.

Cred că problema ar trebui pusă nu în termeni de câți oameni sunt dați afară, ci în termeni de competență a celor care ocupă posturile. În locul sloganurilor cu concedierea funcționarilor publici și reducerea salariilor celor rămași, ar trebui mai degrabă evaluată valoarea oamenilor. Acesta trebuie să fie criteriul de apreciere, valoarea!