Gabriel-Ioan Avrămescu

„Patimile poporului ucrainean”

Primăvara reprezintă momentul unei renașteri simbolice. Înflorirea pomilor, apariția ghioceilor și încălzirea temperaturii

de afară ne fac pe toți se ieșim din letargia în care ne-a aruncat vremea rece și mohorâtă a iernii. Totodată, primăvara reprezintă și anotimpul celei mai importante sărbători creștine și evreiești, Învierea Domnului (Sfântul Paște) și Sărbătoarea Libertății (Pesah).

Pentru noi, creștinii, Paștele reprezintă o perioadă de penitență prin postul lung și riguros, dar și un prilej de a reflecta asupra învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos. Prin cuvântul, fapta și jertfa sa, Iisus ne-a lăsat o lecție simplă: „Să vă iubiți unii pe alții. Cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții” (Ioan 13:34–35). Prin această poruncă, Mântuitorul a exprimat esența creștinismului: dragostea pentru aproape, grija și iertarea pentru semenii noștri. O învățătură a păcii, toleranței, iubirii și căinței.

Solemnitatea și importanța sfintei sărbători pascale ar fi trebuit să impună tuturor creștinilor o conduită strictă, dar și să ofere posibilitatea ca fiecare să se uite la bârna din ochii săi și să reflecteze asupra modului în care poate să împlinească învățătura biblică mai bine decât a făcut-o până acum.

Vremurile pe care le trăim ne arată că unii creștini sunt departe de acest deziderat. Rusia, imperiul care s-a proclamat în secolele trecute apărătorul tuturor creștinilor din Imperiul Otoman, astăzi s-a angajat într-un război criminal asupra unui frate creștin, poporul ucrainean. Este cea mai abominabilă faptă pe care o poate comite un creștin, aceea de a lua viața unei ființe umane, unui frate. Ceea ce face soldatul rus astăzi în Ucraina, la adăpostul ordinelor și protecției venite de la Kremlin, este să-l răstignească zilnic pe fondatorul religiei pe care ipocrit pretinde că o urmează și o practică*