Ioan Miclea

Pe data de 12 octombrie 2002 a fost organizatã la Cluj- Napoca comemorarea regelui Matei Corvin, precum ºi celebrarea împlinirii unui secol de la ridicarea statuii acestuia în centrul municipiului.

Primarul Gheorghe Funar a propus conducerii U.D.M.R. ca la aceste manifestãri sã participe la un loc locuitorii maghiari ºi români ai municipiului. U.D.M.R. a rãspuns negativ acestei invitaþii, pe motiv cã ora propusã de cãtre primãrie nu este potrivitã cu programul lor.

În aceastã situaþie, la ora 10,00, în ziua de sâmbãtã 12.10.2002, un grup masiv de cetãþeni români din municipiul Cluj-Napoca s-a adunat în faþa statuii lui Matei Corvin, unde a început o slujbã religioasã de pomenire a marelui rege.

Pe la mijlocul slujbei din Biserica Sfântul Mihai, care se gãseºte în spatele statuii, au început sã iasã un mare numãr de cetãþeni români de etnie maghiarã, în frunte cu domnul Mark— BŽla ºi oficiali maghiari prezenþi la Cluj. Oameni de ordine maghiari au îndrumat pe cei ce ieºeau din bisericã sã treacã prin faþa mesei la care se oficia slujba religioasã. Imediat ce oficialii maghiari s-au aºezat în stânga statuii, din difuzoarele aºezate pe un microbuz cu numere de Ungaria a început sã se reverse muzicã popularã maghiarã (ceardaºuri), iar clopotele de la Biserica Sfântul Mihai au început sã rãsune. În acest fel, slujba religioasã a românilor a fost tulburatã definitiv, ea trebuind sã fie întreruptã, spre marea satisfacþie a asistenþei de naþionalitate maghiarã. Apoi s-a intonat imnul de stat al Ungariei ºi ceremoniile au continuat în limba maghiarã, fãrã ca discursurile sã fi fost traduse, spre ofensa marii majoritãþi a celor prezenþi.

Modul în care conducerea U.D.M.R.-ului a refuzat propunerea ca sãrbãtoarea la care mã refer sã fie þinutã împreunã cu români ºi maghiari, la un loc, modul sfidãtor, provocator ºi arogant în care slujba religioasã þinutã în limba românã a fost perturbatã ºi întreruptã dovedeºte încã o datã, dacã mai era cazul, cã politica de cedare, pas cu pas, a actualului Guvern în faþa pretenþiilor U.D.M.R. a dat roade din plin. Capitala Ardealului nu mai este româneascã.

La Cluj-Napoca românii trebuie sã cearã voie oficialitãþilor de la Budapesta ºi conducãtorilor U.D.M.R. sã se manifeste public. Sfidarea maghiarilor la aceastã ceremonie depãºeºte orice închipuire. Cred cã nici în secuime, unde nu se mai vorbeºte de mult limba românã, nu se întâmplã asemenea cazuri.

Întrebarea pe care mi-o pun ºi v-o pun ºi dumneavoastrã, stimaþi colegi, este aceasta: ce trebuie sã facem noi, românii din Cluj-Napoca, pentru a ne simþi în oraºul nostru acasã, în România? Actualul Guvern ne-a abandonat, politica lui de cedare a dus la situaþia pe care am explicat-o în prezenta declaraþie. Teamã mi-e cã lucrurile nu se vor opri aici.

Puneþi peste toate acestea faptul cã noi, cei din P.R.M., atunci când vrem sã apãrãm elementarele drepturi ale românilor din Ardeal, conducerea þãrii ºi partidul de guvernãmânt ne eticheteazã drept extremiºti.