Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·26 februarie 2018
Dezbatere proiect de lege · adoptat
Daniel Cătălin Zamfir
Discurs
pentru că această lege nu se referă la creditele pentru IMM-uri. Este vorba doar de relația dintre instituția financiară și consumator. Ca atare, se aplică doar persoanelor fizice. Ce avem cu românii care vor credite de consum? Păi vă spun eu ce avem. Vreau ca și românii, în România, să ia credite de consum așa cum iau cetățenii în Uniunea Europeană. Știți cât au grecii dobândă la creditele de consum? Grecia, despre care vorbim că este pe prăpastie, e în prăpastie... Grecii iau cu 6,5% maximum. Știți cu cât iau românii? Fără număr: 6.000%, 7.000%, 9.000%. Despre asta este vorba. Astea sunt dobânzile pe care românii le practică în Uniunea Europeană. Iar, dacă noi vrem să limităm abuzurile băncilor, să limităm dobânzile care au ajuns la un plafon inimaginabil, asta nu însemnă că limităm piața liberă. V-am explicat că în toate țările din Uniunea Europeană există... în 14... și în toate statele unite există o limitare a dobânzilor. Care e rezultatul acolo? Cetățenii europeni iau credite în condiții civilizate. Vreau ca și cetățeanul român să ia credite în aceleași condiții.
M-a întrebat, de la Grupul USR, dacă nu mă înșel, care a fost criteriul, pe ce... care a fost principiul după care am stabilit această plafonare. Ei bine, pentru creditele ipotecare am preluat un model din Spania, și anume: așa cum acolo se plafonează dobânzile raportate la dobânda de referință a băncii naționale, noi am considerat că până la urmă cea mai stabilă rată de referință este rata de referință a Băncii Naționale – ea a fost vreo trei ani de zile la 1,75, e adevărat, acum, în ultima vreme, a sărit la 2,25 –, înmulțită cu un anumit coeficient. Ăsta este rezultatul, de asta a ieșit o dobândă de 5,62 la creditele ipotecare. De asemenea, am plafonat rata dobânzii și la creditele de consum. Dobânda stabilită a fost de 18%? De ce 18%? Pentru că statul român însuși percepe această dobândă persoanelor – știți bine – când la ANAF există probleme și le constituie penalități și așa mai departe.
Deci, dacă însuși statul român crede, consideră că trebuie plafonată o anumită dobândă, de ce noi n-am gândi că băncile și instituțiile financiare, care, apropo, au înregistrat media profitului dublă față de media europeană, nu trebuie să se supună unor reguli?
Mulțumesc mult.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.