Mihaela Ionescu

Pentru cã suntem în luna iunie, lunã care este cunoscutã ca fiind sãrbãtoarea copiilor, intervenþia mea se numeºte ”Atenþie la copii!Ò.

Domnule vicepreºedinte, Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Copiii sunt viitorul þãrii. Ei sunt bucuria ºi speranþa pãrinþilor. Ei sunt oglinda în care se reflectã realizãrile noastre. Ei sunt, mai nou, etalonul cu care suntem mãsuraþi atunci când vrem sã intrãm în organizaþiile europene. Nu numãrul maºinilor de lux abia semnalate în cataloage, maºini care sfideazã trecãtorii oraºelor, nu vilele somptuoase ale noilor îmbogãþiþi, nici privatizãrile frauduloase de dragul privatizãrii dovedesc cã am atins standardele europene.

Ne supãrãm, reacþionãm atunci când o baroneasã ne vorbeºte despre copiii instituþionalizaþi. Se vorbeºte mult despre copiii aceºtia, precum se vorbeºte ºi ici ºi colo despre copii superdotaþi, pentru cã ei sunt exemple, prima categorie, copiii instituþionalizaþi, de disfuncþionalitate a instituþiilor sau, respectiv, cei superdotaþi, de atenþie deosebitã a unor ºcoli de artã sau a unor profesori eminenþi.

Nimeni nu vorbeºte despre ceilalþi copii, cei care sunt în pragul de a deveni copii ai strãzii. Ei nu pot intra în categoria copiilor cu rezultate excepþionale, pentru cã drumul le este barat de sãrãcie.

Audienþele în cadrul birourilor parlamentare, vizitele în teritoriu ne pun faþã în faþã cu tot mai multe cazuri de familii numeroase ai cãror susþinãtori au devenit ºomeri, independent de voinþa lor.

Este vorba de familii cu 5-7 copii, care pânã în 1989 au locuit în apartamente de bloc repartizate de întreprinderi. Aceste familii au reuºit, în multe cazuri, sã-ºi cumpere apartamentele în perioada 1990 Ð 1995.

Pe aceºti oameni nu i-a întrebat nimeni atunci când s-a devalorizat leul sau s-a scumpit energia electricã, cãldura, apa, taxele comunale. Aceºti oameni ºi copiii lor abia dacã mai pot mânca, dar nu pot, de circa 3 ani, sã-ºi mai achite datoriile. Nimãnui nu-i pasã; s-au fãcut promisiuni electorale de ºtergere sau de uºurare a datoriilor. Rezultatul? Tot mai mulþi sunt obligaþi sã-ºi vândã apartamentele, pentru cã pot avea pânã la 50 de milioane lei datorii la întreþinere.

Dar copiii ce vinã au? Ce vor face aceste familii cu copiii lor? Nu existã altã soluþie decât instituþionalizarea lor sau scoaterea lor în stradã, la cerºit.

Am vãzut la Iaºi, acum trei zile, o fetiþã provenitã dintr-o familie de ºomeri leºinând în public la un spectacol, pentru cã nu mâncase de câteva zile. A fost dusã de urgenþã cu salvarea la spital, unde poate va primi o canã de lapte.

Posturile de televiziune ne aratã aproape zilnic cazuri de maltratare a copiilor de cãtre pãrinþii lor, exasperaþi cã pruncii plâng de foame, cazuri de copii care mor de inaniþie ºi anemie. Nu spectacolele festiviste cu ocazia Zilei copilului, ci mãsuri ferme ºi imediate pentru ajutorarea familiilor cu mulþi copii sunt necesare pentru a intra în Europa.