Vãsãlie Moiº

Pentru dumneavoastrã nu vi le citesc, vi le spun oral.

Primul dintre motive este acela cã partidul de guvernãmânt defileazã cu discursuri despre democraþie parlamentarã, despre separaþia puterilor în stat, dar astãzi a dat dovadã cã, de fapt, dispreþuieºte toate aceste principii. Cu alte cuvinte, afarã este vopsit gardul, înãuntru este leopardul! Astãzi Parlamentul a dovedit cã este o anexã a Executivului. Toate amendamentele propuse de cãtre grupurile parlamentare sau de cãtre deputaþii din opoziþie au fost respinse. Nici nu se putea altfel într-o þarã în care primul-ministru este ºi preºedintele partidului majoritar în Parlament.

A doua grupã de motive este aceea cã argumentele reprezentanþilor Guvernului, de genul: ”ciocul micÒ sau ameninþãri cu justiþia sunt sub limita admisã într-un dialog parlamentar ºi de aceea ne vom limita la un singur rãspuns: No comment.

A treia grupã de motive este faptul cã Parlamentul dominat de cãtre partidul aflat la guvernare ºi-a dat ultimul examen respingând amendamentul de la art.3. Nu se putea o încãlcare mai mare a Constituþiei ºi a regimului parlamentar decât prin respingerea amendamentului propus de noi la art.3, potrivit cãruia Guvernul nu mai poate emite ordonanþe în domeniile de abilitare prevãzute în prezenta lege, dacã au fost adoptate proiecte de lege sau propuneri legislative de una dintre Camerele Parlamentului ori dacã au fost elaborate ºi depuse rapoarte ale comisiilor permanente sesizate în fond. Nici mãcar atât nu s-a lãsat Parlamentului, sã termine elaborarea legilor cu care a fost sesizat ºi care se gãsesc în diferite faze. Acest fapt ne dovedeºte cã, de fapt, nu mai existã în acest moment nici mãcar _minima moralia._

Pentru aceste considerente am votat împotriva proiectului de lege.