Virgil Guran

Pentru Legea nr. 69/2000 am venit cu o propunere de modificare, având în vedere evoluția sportului din România.

Cred că niciunul dintre noi nu a fost indiferent la ce am văzut la olimpiadă, unde am ajuns noi de pe primele locuri din lume și ce se întâmplă cu sportul românesc. Cred că mulți dintre noi am avut o seară, chiar o noapte, neplăcută, când ne-a eliminat Albania de la Campionatul European. Și, sincer, ca om care mă ocup sau, mai bine spus, m-am ocupat o lungă perioadă de timp de sport, vă spun că toate aceste lucruri se întâmplă din cauza faptului că sportul, la nivel de copii, la noi, este la pământ.

Este adevărat că am fost deranjați de acele rezultate, este adevărat că în momentele acelea patriotismul pentru noi a fost foarte important. Dar, din păcate, în momentul în care unii dintre noi au anumite inițiative, nu reacționăm cum trebuie.

Aici ce am venit să spun? Un singur lucru în legea aceasta. Pentru acele programe care se realizează la nivel de localități, în care se alocă niște bani de către primării unor entități sportive, ONG-uri, care se ocupă de copiii aceia mici de cinci-șase ani, de la Ciorogârla sau de unde or fi, să-i pregătească în diverse sporturi, nu se cer bani în plus, ci doar pentru cheltuieli eligibile, să poată să pună acel om care se ocupă de activitate și salariul unui antrenor.

Din păcate, am rămas total surprins – de două ori am ieșit să cer să facem acest lucru –, am rămas surprins total de răspunsul Guvernului. Și vă spun, poate sunteți puțin atenți, ce spune Guvernul; zice: nu s-a stabilit sursa de finanțare.

Oameni buni, nu s-au cerut bani în plus! Au zis: acolo unde se pun aceste cheltuieli, să aibă dreptul ăla, în loc să treacă bannere și să meargă la o firmă să se roage: fă, mă, niște bannere, că eu, ca să pregătesc copiii ăștia, în mod

normal, nu am nevoie de bannere, am nevoie de un antrenor calificat să-i pregătească...

În loc să facă tot felul de jonglerii ca să poată să plătească un om să se ocupe de copiii ăia, care, poate, din milioane de copii, ajung unii mari sportivi, avea voie să treacă direct: mă, îi dau un salariu. Răspunsul este că nu am stabilit sursa. Nu se cer bani în plus, ci aceiași bani.

Doi. S-a stabilit: băi, nu venim..., că unii spun: atunci începem să dăm la fotbal și-i dăm lui nu știu cine, Hagi, 5 milioane de euro pe an de la nu știu ce primărie, de la Târgu-Mureș sau unde sunt probleme, la Petrolul Ploiești, uite, că acolo de unde vin eu sunt aceste probleme cu fotbalul. Și am zis: domnule, să se meargă până la maximum mediu pe economie. Ce răspunde Guvernul? Zice: cine stabilește salariul mediu pe economie? Oameni buni, avem INS-ul, care are 2.000 de angajați, nu știu ce Dumnezeu fac ei acolo, dar, oricum, stabilesc lunar care a fost salariul mediu pe economie.

Și întrebare: la ce dată ne raportăm? Păi nu ne raportăm la salariul mediu de acum 25 de ani, ne raportăm la salariul mediu de atunci, da? Deci sunt niște aberații, stimați colegi!