Răzvan Mustea-Șerban

„Pentru o nouă Lege a voluntariatului în România”

După 20 de ani de democrație, România este încă o țară ostilă inițiativelor în societate. După ce vreme de 45 de ani regimul comunist ne-a impus acte de voluntariat în beneficiul unor dogme, și nu al cetățenilor, suntem și astăzi prizonierii fricii de a prețui implicarea semenilor noștri în societate. Ne temem să încurajăm inițiativa civică pentru că multora ne aduce aminte de acțiunile ceaușiste prin care astfel de „inițiative” erau impuse de niște tovarăși zeloși pentru „sănătatea morală” a națiunii.

Deplângem de ceva timp rata extrem de scăzută a capitalului social în țara noastră. Românii nu merg la vot, nu se implică în asociații civice, nu intră nici măcar în mișcările sindicale. Colectivismul extrem de pe vremea comunismului s-a redus acum la un individualism exacerbat în care noțiunea de „aproape” a dispărut total din peisaj. Cu toate acestea, anul 2011 este Anul European al Voluntariatului, prilej numai bun pentru a conștientiza rămânerile în urmă la acest capitol. Iar dacă europenii au înțeles stringența unei asemenea probleme, cred că putem și noi, românii, măcar să ne punem niște semne de întrebare. Eu voi încerca să aduc în discuție și niște propuneri pentru reglementarea problemei.

În pofida progreselor înregistrate din 1990 încoace, suntem încă departe de standardele europene. Este exponențial faptul că în România nu există un registru național pentru evidența voluntarilor, ca să nu mai vorbim de faptul că asemenea activități care aduc beneficii importante societății nu sunt încurajate, nu sunt răsplătite, pe scurt nu sunt recunoscute. Iată de ce în perioada imediat următoare voi propune modificarea legislației actuale astfel încât:

1. Activitatea de voluntariat în România să fie recunoscută deplin.

2. Noțiunea de voluntariat să fie redefinită cu accentul pe dublul beneficiu adus de activitatea voluntarului:

a) contribuția pe care o persoană o poate aduce în beneficiul societății/comunității;

b) competențele pe care o persoană le poate deprinde în urma desfășurării activității de voluntariat.

3. Contractul de voluntariat să fie reglementat mai clar.

4. Să stipulăm posibilitatea obținerii unor beneficii acordate de instituții centrale sau locale voluntarilor în urma prestării activității de voluntariat, de alt tip decât remunerarea financiară a activității prestate.

5. Să introducem prevederi referitoare la normele de conduită și de etică a voluntarului, dar și ale organizației gazdă (de exemplu tratarea voluntarului ca orice alt angajat, nediscriminarea lui, alocarea unui volum de muncă echitabil etc.), cu posibilitatea solicitării întreruperii contractului în cazul nerespectării acestor norme.

6. Să prevedem instituționalizarea voluntariatului prin recunoașterea în cadrul unităților de învățământ preuniversitar și universitar a activității de voluntariat ca activitate de practică, în urma căreia se pot obține credite în cazul învățământului universitar.