Ovidiu Cameliu Petrescu

Pentru problemele apãrute în relaþiile pensionarilor cu Casa Naþionalã de Asigurãri de Sãnãtate, rãspunde doamna Luminiþa Gheorghiu, secretar de stat la Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei.

**Doamna Luminiþa Gheorghiu Ñ** _secretar de stat în Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei_ **:**

## Domnule preºedinte,

## Stimaþi parlamentari,

Privind interpelarea domnului deputat Gheorghe Dinu, vã comunicãm urmãtorul rãspuns:

În conformitate cu dispoziþiile Legii nr. 145/1997, intratã în vigoare la 1 ianuarie 1998, cetãþenii români cu domiciliul în þarã sunt supuºi în mod obligatoriu asigurãrii, având obligaþia plãþii unei contribuþii bãneºti lunare pentru asigurãrile sociale de sãnãtate. Sigur, aceastã contribuþie a variat în raport de începerea intrãrii în vigoare a actului normativ, respectiv 4%, în momentul colectãrii, s-a majorat cu 4%, iar, printr-o modificare a actului normativ, respectiv prin Ordonanþa de urgenþã nr. 30/1998, începând cu 1 ianuarie 1999, cuantumul contribuþiei bãneºti lunare a persoanei asigurate s-a stabilit sub forma unei cote de 7%, care se aplicã asupra drepturilor de pensie ºi pensie suplimentarã.

Persoanele asigurate, ºtim foarte bine, conform prevederilor legii, au dreptul la servicii medicale, medicamente cu ºi fãrã contribuþie personalã, la materiale sanitare, la îngrijire medicalã în caz de boalã din prima zi de îmbolnãvire ºi pânã la vindecare, în condiþiile stabilite de prevederile Legii nr. 145/1997 ºi, sigur, de Contractulcadru privind condiþiile acordãrii asistenþei medicale în cadrul sistemului asigurãrilor sociale de sãnãtate din România. ªi, sigur, ca o noutate, Contractul-cadru pe anul 2002 prevede ºi sistemul îngrijirilor la domiciliu Ð o iniþiativã beneficã a Ministerului Sãnãtãþii în favoarea cetãþeanului, în special din mediul rural, ºi, sigur, a celui care nu are posibilitãþi de a se deplasa la spital datoritã vârstei ºi a condiþiei sociale.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 145/1997, asigurãrile sociale de sãnãtate din România funcþioneazã în baza principiului potrivit cãruia asiguraþii au dreptul sã-ºi aleagã medicul, unitatea sanitarã ºi casa de asigurãri de sãnãtate.

În acest context, asiguraþii au dreptul la consultaþii de asistenþã medicalã de specialitate în unitãþi sanitare cu care au încheiat contracte de furnizare de servicii medicale cu casele de asigurãri de sãnãtate în condiþiile legii ºi ale contractului-cadru, iar furnizorii de servicii medicale în asistenþã medicalã ambulatorie de specialitate sunt obligaþi sã respecte dreptul la liberã alegere de cãtre asigurat a medicului de specialitate ºi a unitãþii sanitare, în limitele de calitate impuse de activitatea medicalã.

Vreau sã vã precizez cã, în prezent, tocmai constatând nefuncþionalitatea asupra unor aspecte din cadrul oferit de Legea nr. 145, Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei, împreunã cu Casa de Asigurãri, împreunã ºi cu reprezentanþii sindicatelor ºi patronatelor din cadrul comisiei de dialog social înfiinþatã de premierul nostru, domnul Adrian Nãstase, prin Hotãrârea nr. 314 din 2001, s-a trecut la o regândire, la o modificare a Legii nr. 145, modificare ºi completare, modificare care deja a fost prezentatã Guvernului ºi urmeazã a fi distribuitã celor douã Camere pentru a fi discutatã în comisiile de specialitate ºi dupã aceea supusã aprobãrii Parlamentului ºi promulgãrii de cãtre Preºedintele României. Deci noi am gãsit o anume situaþie datã de cadrul normativ pe care l-am moºtenit, deci dat în 1997, intrat în vigoare în 1998, la 1 ianuarie, ºi având în vedere nemulþumirile, ceea ce am constatat pe teren, prima mãsurã a fost de a îmbunãtãþi contractul-cadru care, efectiv, a fost lucrat în 2002 ºi voiam sã vã spun cu pãrere de rãu cã în ianuarie 2001 sistemul de sãnãtate nu putea sã-ºi ia nici un ban, deci nici un salariu Ð în ianuarie. ªi vã spun de ce: pentru cã nu exista aprobat contractul-cadru prin hotãrâre de guvern. Contractul-cadru se aprobã anual. ªi atunci, peste noapte, a trebuit sã schimbãm numai câþiva termeni, conform noilor modificãri ale Guvernului Ñ chiar denumirea de Ministerul Sãnãtãþii ºi Familiei Ð ºi imediat a început o lucrare temeinicã, pe bazã de dialog, pentru a realiza un contract-cadru mai bun. Sigur, ºi acesta este supus perfecþionãrii, pentru cã dorim sã gãsim forma beneficã, realã pentru toþi cetãþenii þãrii, pentru cã noi înþelegem cã, dacã am fost numiþi aici, sã lucrãm pentru oameni ºi sã fim în folosul lor. Dar vedeþi cã fiecare lucru a trebuit modificat ºi schimbat legislativ, atât ordinele de ministru, cât ºi actele normative pe care le-am gãsit. Practic, a fost o muncã titanicã.