Aurel Gubandru

Pentru rom‚ni, anul 1918 nu a fost un simplu an calendaristic, a fost o furtun„, a fost un vulcan, a fost o minune dumnezeiasc„. El reprezint„ Ón istoria poporului nostru anul triumfului idealului na˛ional, anul Óncunun„rii victorioase a lungului ∫ir de lupte ∫i sacrificii umane ∫i materiale pentru f„urirea statului na˛ional unitar. Acest proces istoric, desf„∫urat pe Óntreg spa˛iul de locuire rom‚nesc, a Ónregistrat puternice seisme Ón 1784, 1821, 1848-1849, ca ∫i evenimente cardinale cum ar fi unirea Moldovei ∫i Munteniei Ón 1859, proclamarea independen˛ei absolute a ˛„rii de sub domina˛ia otoman„, consfin˛it„ pe c‚mpul de lupt„ de armata rom‚n„ Ón r„zboiul din 18771878, precum ∫i adun„rile reprezentative, democratic alese ale rom‚nilor din teritoriile aflate sub st„p‚nirea str„in„ de la Chi∫in„u, Cern„u˛i ∫i Alba Iulia din 1918.

Organiza˛i Ón state separate din punct de vedere politic, amenin˛a˛i mereu de expansiunea vecinilor mai puternici cu p„r˛i din teritoriul str„mo∫esc — Transilvania, Banat, Bucovina, Basarabia, Dobrogea — anexate de cele trei mari imperii, otoman, habsburgic (din 1867 austro-ungar) ∫i rus, rom‚nii ∫i-au p„strat dintotdeauna con∫tiin˛a c„ apar˛in aceluia∫i popor, c„ au aceea∫i genez„. Aceast„ con∫tiin˛„ a unit„˛ii de neam a rom‚nilor a fost consolidat„ de permanentele ∫i multiplele rela˛ii politice, militare, economice ∫i culturale Óntre ˛„rile rom‚ne

de-a lungul Óntregului ev de mijloc. Secolul al XIX-lea — denumit ∫i îsecolul na˛ionalit„˛ilor“ — a adus Ón spa˛iul rom‚nesc o nou„ realitate, cea a na˛iunii rom‚ne, Ón cadrul c„reia s-a cristalizat con∫tiin˛a unit„˛ii na˛ionale, a con∫tiin˛ei destinului comun — trecut, prezent ∫i viitor.

La 1 Decembrie 1918, Ón inima Transilvaniei, la Alba Iulia, votul Marii Adun„rii Na˛ionale pentru unirea Transilvaniei, Banatului, Cri∫anei ∫i Maramure∫ului cu Rom‚nia a fost aclamat de o impresionant„ adunare popular„, Óncunun‚nd celelalte acte de unire de la Chi∫in„u (27 martie/9 aprilie 1918) ∫i Cern„u˛i (15/28 noiembrie 1918) prin care Basarabia ∫i Bucovina reveneau Ón hotarele Rom‚niei.

Experien˛a istoric„ a relevat cu t„rie faptul c„ unitatea politic„ era singura cale de rezisten˛„ Ón fa˛a presiunilor concentrice cov‚r∫itoare ale marilor puteri vecine, c„ doar ea putea asigura supravie˛uirea fiin˛ei etnice rom‚ne∫ti ∫i evolu˛ia nestingherit„ pe coordonatele progresului. Caracteristica ideologiei genera˛iei pa∫optiste — cea care a pus bazele statului rom‚n modern — ∫i a practicii politice rom‚ne∫ti a constat Ón afirmarea permanent„ a unei op˛iuni fundamentale: refacerea unit„˛ii de stat pe p„m‚ntul vechii Dacii. «Œn ad‚ncul inimii fiec„rui rom‚n — scria Nicolae Balcescu — era Óntip„rit„ credin˛a c„ îm‚ntuirea de orice domnire str„in„“ nu se putea realiza dec‚t îprin unitatea na˛ional„“».

Des„v‚r∫irea unit„˛ii na˛ionale a rom‚nilor la sf‚r∫itul primei conflagra˛ii mondiale trebuie Ón˛eleas„ ca o fireasc„ Ómplinire, ca o necesitate istoric„ impus„ de evolu˛ia statului na˛ional ∫i de necesitatea des„v‚r∫irii sale ∫i nu ca urmare a efortului militar al Rom‚niei. Nu Primul R„zboi Mondial a creat Rom‚nia Mare; el a fost doar ocazia. Rom‚nia a intrat Ón r„zboi pentru eliberarea provinciilor asuprite ∫i pentru Óntregirea ˛„rii, idealul Unirii afirm‚ndu-se intens prin eforturi, jertfe ∫i eroism pe c‚mpurile de lupt„ din Transilvania ∫i Dobrogea, de pe Valea Jiului ∫i de pe Arge∫, ca ∫i pe cele de la M„r„∫ti, Mar„∫e∫ti ∫i Oituz. Nu o victorie militar„ a stat la temelia statului na˛ional rom‚n, ci actul de voin˛„ al na˛iunii rom‚ne.