Ion Predescu

Persistã o confuzie, domnule preºedinte, din cunoaºterea incompletã, sã zic, a Legii nr. 4/1991 privind dreptul internaþional privat român.

Potrivit acelei reglementãri numai tratatele aprobate de Preºedintele României ºi supuse de cãtre preºedintele Parlamentului pentru adoptare, pentru ratificare urmeazã aceastã procedurã. Celelalte sunt acorduri, înþelegeri, pe care le încheie ministerele sau/ºi alte organisme de rang inferior, pe care le poate ratifica Guvernul.

Problema este foarte simplã. Mã surprinde, am discutat la comisie lucrurile acestea cu legea în faþã ºi toate lucrurile au fost lãmurite: întregul capitol cade sub incidenþa legilor ordinare, motiv pentru care s-a dat abilitare ºi nu comportã atâta discuþie.

E cazul sã ne referim la acea reglementare legalã, sã o înþelegem toþi la fel ºi, ca atare, în aceastã privinþã nu trebuie sã mai stãruim.

Aº dori sã mai adaug un cuvânt, de ce nu au fost sesizate celelalte comisii permanente ale Senatului? Pentru simplul motiv cã acest proiect de lege nu este o reglementare de fond, ci o lege de control preventiv, daþi-mi voie sã mã exprim aºa, cu privire la constituþionalitatea domeniilor pentru care se cere de cãtre Guvern abilitare de a reglementa.

Aceasta e singura problemã, de aeea se ºi deferã numai Comisiei juridice, de numiri, disciplinã, imunitãþi ºi validãri.