Mihai Lupu

„Perspective de viitor ale românilor de peste hotare” Numeroasele convulsii în plan social caracteristice anilor ’90, proiecțiile faste ale unor sisteme de salarizare mai avantajoase, poate, în ultimă instanță, mirajul, uneori aproape inexplicabil, exercitat de spațiul occidental, cu toate atributele sale, au deschis în România perspectiva dramatică și complexă a plecatului peste hotare în speranța unui trai mai bun.

Fenomenul a generat de-a lungul timpului povești de succes, dar și eșecuri, familii frânte, singurătate, aventură, scandaluri de dimensiuni internaționale, speranțe îndeplinite sau spulberate și multe altele amestecate în zeci de milioane de feluri, în milioane de locuri, în sute de mii de experiențe, în zeci de mii de destine. Actanții, cei care au ales sau aleg calea pribegiei, ar trebui priviți nu în treacăt, ca obiecte pasagere ale unor promisiuni electorale deșănțate și fanteziste, ci cu responsabilitate, ca părți ale unui tablou viitor încărcat de semne de întrebare.

Pe frunțile celor ce muncesc legal dincolo de granițe lasă urme doar calculele financiare lunare și, uneori, poate, solitudinea, încrâncenarea ori dorul de casă.

Pe umerii celor ce își desfășoară activitatea la negru, ai celor ce rătăcesc din loc în loc, din țară în țară, apasă însă greu incertitudinea, insecuritatea. Cu siguranță cei mai mulți dintre ei se vor întoarce în România la bătrânețe și, probabil, nu vor putea beneficia de o pensie decentă ori de binefacerile sistemului asigurărilor de sănătate. Se vor transforma, periodic, poate, ca și astăzi, în metafore aducătoare de voturi, vor compune mase de dimensiuni apreciabile ultrasensibile la manipulări grosolane.

În același timp, însă, vor întruchipa permanent o gravă problemă socială, o provocare serioasă pentru care actuala parte a clasei politice aflate la guvernare nici măcar nu a schițat deocamdată vreo variantă de rezolvare.