Ovidiu Cameliu Petrescu

**:**

Peste tot scrie altceva É

## **Domnul Vasile Dâncu** _Ñ ministrul informaþiilor publice_ **:**

Domnule preºedinte,

Stimatã doamnã deputat,

Eu am primit, probabil, datoritã interpelãrii pe care aþi fãcut-o premierului, am primit, din partea Ministerului pentru Relaþia cu Parlamentul, misiunea de a rãspunde ºi de a face ancheta respectivã, aºa încât vã rog sã acceptaþi sã rãspund eu la aceastã interpelare.

Stimate domnule preºedinte,

Onoraþi deputaþi,

Stimatã doamnã deputat Mona Musca,

Libertatea presei ºi dreptul la exprimare a opiniei sunt valori democratice mult prea importante pentru a fi trecute cu vederea.

Din dorinþa fireascã de a ne consolida regimul politic pe care încercãm sã-l reînvãþãm dupã 50 de ani de dictaturã, sensibilitãþile noastre faþã de acest subiect sunt deosebit de mari. Este normal sã se întâmple aºa. Astfel, dupã decenii de cenzurã ºi de vorbit în ºoaptã, mereu cu omniprezenta fricã de ochii ºi urechile pereþilor, din respect pentru libertatea presei, dar ºi din ceea ce îmi dicteazã îndatoririle profesionale ºi convingerile personale, am considerat cã ar fi util sã vã rãspund ºi sã vã prezint un punct de vedere în care voi încerca sã plasez eveni-

mentele de la Focºani în raport cu principiile demoncratice sus-pomenite.

O sarcinã care mãrturisesc cã nu-mi displace deloc, pentru cã ea face parte din dezbaterea de idei, un instrument atât de necesar construcþiei democratice. Mai mult. Interpelarea dumneavoastrã, doamnã deputat Mona Musca, îmi va ajuta la exprimarea punctualã ºi sistematicã a rãspunsurilor la întrebãrile care preocupã astãzi o parte a societãþii civile.

Þin sã precizez totuºi cã nu mã aflu aici pentru a emite verdicte ºi judecãþi de valoare definitive, sarcina pe care mi-am propus s-o îndeplinesc este aceea de a prezenta o perspectivã naþionalã ºi de a invita la o analizã lucidã a cazului, pe baza faptelor pe care le-am cercetat chiar ºi personal.

Înainte de orice, simt nevoia sã-mi exprim îndoiala faþã de afirmaþia potrivit cãreia hãrþuirea ºi piedicile puse de instituþiile politice presei independente ar fi o tendinþã care prinde contur tot mai pronunþat. Istoria postdecembristã aratã, mai degrabã, cã avem o presã liberã aflatã în plin proces de evoluþie ºi emancipare, o presã care devine din ce în ce mai puternicã ºi mai profesionistã. Mass-media reprezintã unul din sectoarele în care România s-a adaptat perfect standardelor occidentale, în modul cel mai rapid, în special în ultimii ani. Atât puterea presei, cât ºi libertatea ei se reflectã din nenumãrate cazuri în care ziarele ºi posturile de televiziune au demascat cu succes corupþia politicã, traficul de influenþã, marile ilegalitãþi din lumea afacerilor sau infracþiunile din lumea interlopã.

În ciuda mizei imense a unora din aceste cazuri, nu au existat închideri de ziare, nici rãpiri sau agresiuni comandate, nici privarea de libertate a unor jurnaliºti. Chiar dacã nu au lipsit cu desãvârºire, cazurile de abuzuri împotriva presei au fost rare ºi acest fapt este recunoscut de organizaþiile neguvernamentale care monitorizeazã respectarea drepturilor omului în România.