Radu Babuș

## „Planificarea fiscală”

Întreprinderile au considerat în mod tradițional planificarea fiscală ca fiind legitimă, pe motiv că utilizează mecanisme juridice pentru a-și reduce obligațiile fiscale. Cu toate acestea, planificarea fiscală a devenit mai complexă în ultimii ani, dezvoltându-se de la o jurisdicție la alta și transferând profiturile impozabile către statele cu regimuri fiscale avantajoase. Această formă „agresivă” de planificare fiscală se poate manifesta în diverse moduri, de exemplu prin exploatarea detaliilor tehnice ale unui regim fiscal sau a neconcordanțelor dintre două sau mai multe regimuri fiscale pentru a reduce sau a evita obligațiile fiscale. Printre consecințele sale se numără deducerile duble – aceeași cheltuială se deduce atât în statul sursă, cât și în statul de rezidență – și dubla neimpozitare – veniturile nu sunt impozitate nici în statul de origine, nici în statul de rezidență a beneficiarului. Astfel de practici sunt, în numeroase cazuri, sprijinite de deciziile emise de administrațiile naționale, care confirmă unei societăți modul în care o tranzacție specifică va fi impozitată în temeiul legislației existente și, prin urmare, oferă certitudine juridică structurii create. Deși statele membre sunt obligate să se asigure că emit decizii fiscale în conformitate cu legislația Uniunii Europene și națională existentă, o lipsă de transparență în ceea ce privește astfel de decizii ar putea avea un impact asupra altor țări care au legături cu beneficiarii deciziilor.

Evaziunea fiscală licită, precum și frauda fiscală și evaziunea fiscală ilicită au o dimensiune transfrontalieră importantă. Globalizarea și mobilitatea tot mai mare a contribuabililor pot îngreuna evaluarea corectă de către statele membre a bazelor impozabile. Acest fenomen poate afecta funcționarea sistemelor de impozitare și poate genera evaziune fiscală licită și ilicită, punând astfel în pericol funcționarea pieței interne.

Prin urmare, statele membre nu pot soluționa în mod eficient această problemă decât dacă convin să întreprindă acțiuni comune. Obiectivul specific al Programului Fiscalis este de a sprijini lupta împotriva fraudei fiscale, a evaziunii fiscale și a planificării fiscale agresive și punerea în aplicare a dreptului Uniunii în domeniul impozitării prin asigurarea schimbului de informații, prin sprijinirea cooperării administrative și, atunci când este necesar și oportun, prin consolidarea capacității administrative a țărilor participante, cu scopul de a contribui la reducerea sarcinii administrative a autorităților fiscale și a costurilor de asigurare a conformității aplicabile contribuabililor.