Viorica Sandu

„Planul național de redresare și reziliență, între așteptări și realitate”

Diferența dintre „înainte de pandemie” și „pandemie – anul 2021” este că, dacă înainte era aproape imposibil să

rezolvi problema ajutorului de stat sau să schimbi linia de finanțare negociată, în acest an putem face acest lucru.

Banii europeni ar fi trebuit să vină prin acest Plan național de redresare și reziliență, care a avut până acum cinci sau șase versiuni.

Așteptările societății au fost imense, văzând în acesta oportunitatea de a implementa proiecte majore, de care comunitățile locale aveau urgentă nevoie.

Aveam șansa ca PNRR să schimbe din temelii societatea, pentru că, dacă nu vom reuși să fructificăm acest restart la nivel național, prețul pe care îl vom plăti va fi adâncirea decalajului dintre noi și Europa dezvoltată, fapt ce va crea dezechilibre majore în societate.*

Într-un final, versiunea care s-a trimis la Bruxelles nu doar că nu a fost adusă spre consultare Parlamentului, ci nici măcar nu avem certitudinea că este forma prezentată public, ceea ce nu este normal.

Și, pentru ca eșecul Guvernului să fie și mai răsunător, acest proiect al planului este o ambiguitate înșirată pe 1.000 de pagini, din care Comisia Europeană, cu răbdare, a început să respingă.

Printre proiectele de importanță vitală pentru agricultura românească respinse de Comisia Europeană este cel care privește finanțarea sistemului de irigații. Motivația este că Uniunea Europeană a condiționat aprobarea proiectelor din PNRR de realizarea unor reforme. În ceea ce privește irigațiile însă, Comisia Europeană a constatat că proiectele se bazează pe o tehnologie depășită, bazată pe consum intensiv de energie.