Ovidiu Cameliu Petrescu

Poftiþi, domnule secretar de stat.

## **Domnul Petre Ciotloº** _Ñ secretar de stat în Ministerul Muncii ºi Solidaritãþii Sociale_ **:**

Vã mulþumesc, domnule preºedinte.

Doamnelor ºi domnilor deputaþi,

Ca rãspuns la întrebarea adresatã domnului Marian Sârbu, ministrul muncii ºi solidaritãþii sociale, de cãtre domnul deputat R‡duly R—bert K‡lm‡n, formulãm urmãtorul rãspuns.

Codul muncii nu prevede o limitã inferioarã a duratei pentru care se poate încheia un contract individual de muncã cu durata determinatã în condiþiile art. 81 din Codul muncii ºi cu respectarea duratei maxime de 18 luni prevãzute la art. 82 din acelaºi act normativ. Prevederea art. 27 din Codul muncii referitoare la angajarea în muncã numai pe baza unui certificat medical care constatã faptul cã cel în cauzã este apt pentru prestarea acelei munci este obligatorie pentru toate persoanele care încheie contracte individuale de muncã, indiferent de tipul acestuia, pe duratã nedeterminatã sau determinatã, cu normã întreagã sau cu timp parþial. Competenþa ºi procedura de eliberare a certificatului medical, precum ºi sancþiunile aplicabile angajatorului în cazul angajãrii sau schimbãrii locului de muncã sau felului muncii, fãrã certificatul medical, sunt stabilite prin legi speciale.

În ceea ce priveºte salarizarea personalului din domeniul silviculturii, aceasta se realizeazã prin negociere la

nivel colectiv sau individual, cu respectarea prevederilor art. 159 al Codului muncii, referitoare la obligaþia angajatorului de a garanta în platã un salariu brut lunar cel puþin egal cu salariul de bazã minim brut pe þarã. Munca suplimentarã se compenseazã prin ore libere plãtite în urmãtoarele 30 de zile dupã efectuarea acestora. În aceste condiþii, salariatul beneficiazã de salariul corespunzãtor pentru orele prestate peste programul normal de lucru.

Art. 120 prevede cã: ”În cazul în care compensarea prin ore libere plãtite nu este posibilã în termenul prevãzut mai sus, munca suplimentarã va fi plãtitã salariatului prin adãugarea unui spor la salariul corespunzãtor duratei acestuia. Sporul pentru munca suplimentarã acordatã în condiþiile prevãzute de alin. 1 al articolului se stabileºte prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncã sau, dupã caz, în cadrul contractului individual de muncã, ºi nu poate fi mai mic decât 75% din salariul de bazã.Ò