Vasile Nagy

844 cuvinte

Analiza discursului

Populism: 0 · fără
Anti-pluralism: 0 · fără
DQI: nivel 1 · justificare inferioară
Voce: —

Codat de flash-lite. Metodologie

Discurs

„Poliția de Frontieră”

Poliția de Frontieră Română* face parte din Ministerul Afacerilor Interne și este instituția specializată a statului care exercită atribuțiile ce îi revin cu privire la supravegherea și controlul trecerii frontierei de stat, prevenirea și combaterea migrației ilegale și a faptelor specifice criminalității transfrontaliere săvârșite în zona de competență, respectarea regimului juridic al frontierei de stat, pașapoartelor și străinilor, asigurarea intereselor statului român pe Dunărea interioară, inclusiv brațul Măcin și canalul Sulina, situate în afara zonei de frontieră, în zona contiguă și în zona economică exclusivă, respectarea ordinii și liniștii publice în zona de competență, în condițiile legii.

Organism relativ tânăr, dar cu vechi tradiții de-a lungul veacurilor în asigurarea ordinii la granițele române*, Poliția de Frontieră se afirmă ca o instituție cu personalitate proprie și individualitate în executarea misiunilor, fiind în măsură să scoată în evidență, încă de la frontieră, adevărata imagine a statului de drept și autentica democrație și civilizație a poporului român.

Cu aproximativ 3.150 kilometri de graniță aflată în responsabilitate, Poliția de Frontieră Română se confruntă permanent cu o problematică extrem de variată și cu diverse motivații ilicite de tranzitare a frontierei române, pornind de la migrația ilegală, traficul cu stupefiante, armament și autoturisme furate și terminând cu contrabanda, sub toate formele ei de manifestare.

În contextul ședinței

Organizată după modelul instituțiilor similare din statele UE, Poliția de Frontieră Română depune eforturi susținute pe linia prevenirii și combaterii fenomenelor infracționale transfrontaliere și pentru aplicarea și respectarea legislației interne și internaționale în vigoare*, astfel încât la frontierele României activitățile specifice să se alinieze standardelor internaționale.

Data de 24 iulie a fost desemnată ca Ziua Poliției de Frontieră Române prin articolul nr. 45 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 104 din 27 iunie 2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române. Alegerea acestei date este legată de unirea celor două structuri grănicerești din Moldova și Țara Românească de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza din data de 24 iulie 1864.

Prin Înaltul Decret Domnesc numărul 893 din 24 iulie 1864 al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, se prevedea organizarea grănicerilor din Moldova după modelul din Țara Românească și unirea celor două corpuri grănicerești.

Ziua Poliției de Frontieră Române are o conotație istorică specială, pentru că marchează în fiecare an memoria colectivă, adică ne arată temeiurile din vremuri imemoriale pe care se așază tradiția apărării pământului nostru.

Poliția de Frontieră Română a urmărit permanent – în cadrul proceselor de transformare instituțională derulate în ultimii ani – crearea unei instituții funcționale*, moderne, compatibilă cu structurile similare din țările membre ale Uniunii Europene și capabilă să combată eficient fenomenele infracționale transfrontaliere.

Prin reorganizările etapizate, înfăptuite începând din anul 2001, s-a avut în vedere optimizarea structurii, în special pentru îmbunătățirea practicilor de lucru și dezvoltarea eficacității în supravegherea și controlul fizic al frontierelor României, dar și pentru a răspunde riscurilor generate de infracționalitatea transfrontalieră, a crește capacitatea de realizare a analizelor de risc operaționale și, nu în ultimul rând, pentru crearea condițiilor necesare creșterii capacității de pregătire a personalului propriu.

De asemenea, după aderarea României la Uniunea Europeană, au fost create structuri de legătură între structura noastră și instituțiile europene, realizându-se astfel un canal direct de comunicare, în special pe linie operativă.

În funcție de evoluția infracționalității transfrontaliere și de cerințele impuse de statutul de țară membră a Uniunii Europene, respectiv semnatară a Acordului Schengen, în viitor, Poliția de Frontieră Română va acționa pentru modificarea structurii sale organizatorice*, astfel încât eficiența activităților sale să se mențină la un nivel maxim.

Structura Poliției de Frontieră permite coordonarea unitară a activităților specifice derulate, asigurarea unui înalt nivel de supraveghere și control la frontierele terestră, maritimă și fluvială, combaterea migrației ilegale și a infracționalității transfrontaliere în zona de responsabilitate, precum și respectarea regimului juridic al frontierei de stat.

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră este condus de un inspector general numit prin ordin al ministrului de interne, care este ajutat de adjuncți. Inspectoratul General al Poliției de Frontieră are în structura sa organizatorică direcții, servicii și birouri.

Inspectoratele teritoriale ale Poliției de Frontieră și Garda de Coastă sunt unități distincte în cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, cu o competență teritorială determinată.

Instituțiile de învățământ pentru pregătirea și specializarea personalului asigură pregătirea inițială și continuă a personalului Poliției de Frontieră, contribuind esențial la creșterea nivelului de formare profesională, pe baza unui sistem performant, care corespunde cerințelor de securitate a frontierei României și practicilor europene în domeniu.

Dispozițiile transmise în contextul COVID-19 trebuie puse în practică în mod eficient*, mai ales aceea de susținere a polițiștilor de frontieră, care, în aceste zile, alături de personalul medical, se află în prima linie și interacționează direct cu participanții la trafic ce revin în țară din zone de risc.

În contextul pandemiei de COVID-19, pentru limitarea răspândirii virusului SARS-CoV-2 și pentru a proteja sănătatea tuturor persoanelor, la nivel internațional și național au fost necesare unele restricții de călătorie. Aceste măsuri au avut influențe majore în circulația internațională a persoanelor, fapt ce a condus la scăderea semnificativă a traficului de persoane și mijloace de transport prin punctele de frontieră, implicit la scăderea infracționalității transfrontaliere.