Viorel Vasile Buda

„Politica la vârf: manipulări grosolane și minciuni penibile” Președintele României, Traian Băsescu, în perpetua campanie electorală în care se află din momentul preluării mandatului, susține frecvent teza reformei clasei politice. Numai că această reformă trebuie să înceapă de la vârf. Cu alte cuvinte, cu Domnia Sa. Pentru că, dacă stăm și privim retrospectiv, Traian Băsescu este unul dintre politicienii care apelează constant la metode care nu au nimic în comun cu ideea modernă de a face politică.

Principalele evenimente de săptămâna trecută – dintre care unul aflat în derulare – reprezintă o confirmare mai mult decât clară a modului în care nu trebuie făcută politica. Povestea este simplă și deja arhicunoscută. Un cadru al unui serviciu secret din MIRA este anchetat de DNA, iar în piesele aflate la dosar există referiri la anumite relații dintre președintele Traian Băsescu și un potent om de afaceri aflat și el sub ancheta DNA. Imediat ce respectiva informație apare în presă, consilierul prezidențial Valeriu Turcan iese pe o televiziune și susține fără echivoc că „Domnul Traian Băsescu nu s-a întâlnit niciodată de când e președinte cu domnul Puiu Popoviciuˮ, omul de afaceri anchetat de DNA. După replica verbală, același consilier prezidențial remite presei un comunicat în care arată că „Președintele României, Traian Băsescu, nu a fost niciodată la sediul companiei omului de afaceri invocat (...). Fostul primar general Traian Basescu sau Primăria Capitalei nu au avut nicio legătură cu... (...) În acest context, președintele României respinge orice încercare de a fi asociat cu acte ilegaleˮ. După aceste replici oficiale, mai urmează o ieșire televizată a președintelui Traian Băsescu, în care, cu o mină de om distrus, șeful statului își exprimă dezamăgirea vizavi de faptul că un cadru al unui serviciu secret îi asociază numele într-un context cu iz penal.

Surpriză însă! Memoria peliculei nu iartă și ni-l prezintă pe Traian Băsescu, în anul de grație 2005, alături de respectivul om de afaceri cu care „nu s-a întâlnit niciodată”, la recepția lansării unui ziar.

O primă concluzie: s-a mințit pe față. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă toată această poveste s-ar fi întâmplat în Marea Britanie, Germania sau într-un alt stat în care democrația și civilizația sunt la ele acasă. În secunda a doua, oficialul prins cu minciuna ar fi demisionat. Iar politicianul apărat prin comunicate și autoapărat prin dramoleta propriei ieșiri televizate i-ar fi copiat gestul. Sau, în cel mai rău caz, ar fi prezentat scuze publice și nu s-ar mai fi gândit să atace un nou mandat. Ce s-a întâmplat la București? A demisionat cumva Valeriu Turcan? Nici vorbă. A demisionat sau și-a cerut scuze publice Traian Băsescu? Nici atât. Ce pretenții mai putem avea de la politicienii aflați sub acest nivel, dacă chiar de la nivelul administrației prezidențiale se minte fără a clipi din ochi?! Cum să se reformeze politicianul de rând, când însuși primul politician al țării încurajează minciuna și o utilizează pentru justificări pe care, cel puțin până la acest moment, nu i le-a cerut nimeni.