Iuliu Nosa

„Politica și mass-media”

În următorul text este vorba despre rolul mass-media în relația cu partidele. Mass-media a fost deseori considerată „cea de-a patra putere” în stat (alături de executiv, legislativ și justiție), iar democrațiile moderne au fost poreclite „democrații mass-media”.

Dar ce se ascunde în spatele acestor considerații? Care este puterea reală de care dispune mass-media? Cum pot fi descrise funcțiile acesteia în contextul cooperării cu celelalte organisme din cadrul sistemului intermediar și mai ales cu partidele politice?

Politica ar fi de neconceput în statele moderne de astăzi fără mass-media. Altfel decât în vechea Atenă, cetățenii nu se mai adună pe _agora_ pentru a dezbate asupra deciziilor ce urmează a fi luate.

Politica este prezentată prin intermediul mass-mediei. Ceea ce știm despre politica din țara noastră am aflat de cele mai multe ori prin intermediul televizorului, al radioului și al ziarelor. Mass-media ocupă prin urmare un rol central în cadrul sistemului intermediar.

Asociațiile și partidele au o activitate publică, ele încearcă permanent să facă uz de mass-media. Acesta este un alt argument care arată cât de strâns conectate și interdependente sunt aceste părți ale sistemului intermediar.

Creatorii Constituției americane au considerat că o presă liberă este o componentă esențială a unei guvernări democratice. Astfel, ei au stipulat în primul din cele zece amendamente ale Drepturilor Omului: „Congresul nu va elabora nicio lege care să limiteze libertatea cuvântului sau a presei.” Nu s-a spus însă nimic despre datoria presei de a fi fairplay, obiectivă sau reprezentativă.

Ideea presei ca reprezentantă a poporului a devenit un lucru de la sine înțeles, cu care majoritatea jurnaliștilor operează și care pătrunde în fiecare detaliu al muncii lor de zi cu zi. Astfel, presa ajunge să aibă un rol asemănător aspectelor formale ale unei guvernări reprezentative, cum ar fi legislativul și executivul. De fapt, ideea presei ca a patra putere în stat este direct legată de presupoziția reprezentativității presei.

În societatea contemporană, pericolul apare atunci când saturația informațională îl împiedică pe cetățean să înțeleagă evenimentele. Presa noastră, și mai ales televiziunea, se insinuează în viața publică ca protagonist și reușește să o transforme, inevitabil, în „spectacol pur”. Cu toate acestea, politica nu ar putea exista fără spectacolul oferit de mass-media.