Mircea Irimescu

„Politicianism și Arhive (Naționale!)”

Lumea nu se mai miră de mult de contradicțiile dintre vorbele și faptele oamenilor politici de la noi. În România, cetățenii, într-o continuă confuzie de valori, cuprinși de o amorțeală cauzată de grijile curente, nu dau importanța cuvenită unui minim de moralitate în lumea politică și nu manifestă exigența necesară în chestiune. Este și asta o nenorocire de care nu se sinchisește nimeni și de care profită temeinic cei nesancționați, tocmai actorii scenei politice. Și este mare păcat, pentru că ei ar trebui să fie cei care dau socoteală.

La învestirea Guvernului Ponta s-a spus că nu vor fi schimbați din funcții specialiștii din funcțiile publice care și-au îndeplinit cu profesionalism obligațiile profesionale. Constatăm și de această dată că între „spus” și „făcut” este o mare diferență. Valul demiterilor impuse de noul Guvern cuprinde, încet-încet, totul, după interesele conjuncturale ale puternicilor zilei.

Printre ultimele, una care a surprins: cea a directorului Arhivelor Naționale din București, istoricul Dorin Dobrincu.

Din relatările presei se vede că ministrul Ioan Rus este cel care și-a permis să înlocuiască directorul bătrânei instituții tezaur național. A făcut-o ca și cum ar fi fost vorba despre șeful unui inspectorat de poliție din teritoriu. Brusc, la toane, fără o analiză de specialitate, în disprețul tuturor.

Nu-l apăr pe fostul director. Am să-i reproșez cedarea în fața politicului de la dezbaterea Legii de retrocedare a arhivelor comunităților religioase. Nu-l cunosc și nu am nimic nici cu noul director, domnul Ioan Drăgan, fostul conducător al Serviciului Regional al Arhivelor Naționale din Cluj. Poate fi un bun specialist și se poate încărca de succese la conducerea acestei importante instituții de cultură. Nu el este obiectul acestei critici și nu vreau să se înțeleagă că nemulțumirea mea este legată de înlocuirea unor nume.

Problema este alta. Ea este legată de judecata omului politic care, ajuns la putere, nu mai vede limitele bunului-simț comun și-și pierde mijloacele personale de autocenzurare a pornirilor autoritare. Felul în care a procedat în acest caz ministrul de interne este chiar exemplul cel mai potrivit pentru „așa nu”. Niciun criteriu obiectiv, nici urmă de tact sau de respect pentru o instituție eminamente cărturărească, doar „metoda” politicianului rudimentar: după toane, fără consultarea specialiștilor, într-o tipică manieră feudală.

Nu era vorba nici măcar despre o persoană numită de adversarii politici care au pierdut puterea. Logica înaltului demnitar în discuție este una primară: dacă în 2007 fostul ministru de interne Cristian David, ieșean de origine, și-a adus un concitadin în fruntea Arhivelor Naționale, de ce să n-o fac și eu, clujeanul? Ce mare scofală un director al depozitului central de valori documentare ale țării? Pentru mine-i la fel ca șeful poliției din oricare județ din țară! N-am a întreba pe nimeni nimic, pare a spune domnul ministru, și atitudinea dumnealui m-a oripilat.