Corneliu Mugurel Cozmanciuc

„Politicile energetice ale României, nesustenabile pentru dezvoltarea durabilă a României”

În contextul geopolitic și geostrategic actual, sectorul energetic joacă un rol de bază în dezvoltarea economică și socială a țării. Calitatea vieții, creșterea economică și competitivitatea economiei românești necesită energie stabilă, la prețuri accesibile, cu impact minim asupra mediului înconjurător.

Politicile energetice sunt rezultatul colaborării interinstituționale și interacțiunii mai multor medii: economice, politice, sociale, culturale, militare, tehnologice etc. Percepțiile statelor asupra modului în care trebuie construite politicile energetice sunt diferite, iar aici abordările nu pot fi decât diferite.

Până în prezent, România a fost notificată cu privire la un număr de 26 de documente redactate la nivelul UE, pentru perioada 2011–2019, relevante pentru domeniul energiei, necorelate cu politicile energetice naționale.

De pildă, România nu abordează politicile energetice din prisma parteneriatelor strategice. Sistemul parteneriatelor strategice a început să fie prezent în sistemul relațiilor internaționale de mai mult timp. Parteneriatele strategice au fost create cu scopul de a aprofunda relațiile dintre actorii politici internaționali, într-o plajă mai largă de domenii: politice, economice, sociale, culturale, militare, informaționale etc. România are câteva parteneriate strategice care fac referire la acțiuni concrete în domeniul energetic.

De asemenea, țara noastră poate iniția demersuri pentru semnarea unor parteneriate strategice care să cuprindă problema energetică cu alte state aflate în proximitatea granițelor, având ca posibil punct de plecare pentru inițierea demersurilor schimburile de experiență dintre institutele de cercetare din România și țările respective.

În concluzie, nu lipsa strategiilor sau a altor programe, în calitate de documente programatice, este problema noastră, ci lipsa finalității practice a acestora.

În acest sens, cred că o posibilă rezolvare poate veni prin prisma fermității unor politici bine articulate în domeniul energetic, care să vizeze îmbunătățirea calității vieții, creșterea economică și competitivitatea economiei românești, care să fie puse în practică.