Adrian Pãunescu

Potenþialul de export al asociaþiei este de cel puþin 5.000 de tone de carne. Numãrul de berbecuþi pentru export este de 300.000 de capete pe an.

Aºa cum spunea premierul Nãstase în urmã cu o sãptãmânã, foarte grav este faptul cã exportatorii speculanþi vând cinic ºi nemilos mãtci, ceea ce ne va duce în curând la dispariþia acestui obicei al oieritului Ñ ca ºi a altora, cum este obiceiul muncii, obiceiul industriilor Ñ de pe teritoriul românesc.

Atrag atenþia asupra acestui aspect ºi rog sã mi se rãspundã de ce sunt ocrotiþi falºii producãtori, reprezentaþi, de exemplu, de foºti angajaþi ai PRODEXPORT, care fac export în numele a câte 10, 20, 30 de firme, folosind acte ad-hoc ºi înmulþindu-se numãrul de firme cu cantitatea pentru export permisã, ca sã rezulte cantitãþi imense.

Dacã un berbecuþ este cumpãrat cu ”XÒ, el este vândut cu cel puþin 3 ”XÒ. Cine profitã? Cum se încurajeazã creºterea animalelor?

Dar, mã rog, toate acestea ar fi cum ar fi, cu condiþia de a nu rãmâne pe piaþã numai speculanþii, cu condiþia de a li se îngãdui ºi crescãtorilor de animale sã participe la competiþia pentru export.

În acest sens, aºtept rãspunsul oamenilor din actualul Minister al Afacerilor Externe, oameni, de altfel, de ispravã, pe care aº vrea sã-i gãsim ºi în fruntea acþiunii de însãnãtoºire a comerþului exterior de acest fel. Semne par a fi.

Un alt domeniu asupra cãruia aplic întrebãrile ºi vreau sã primesc rãspuns este cel al agriculturii, alimentaþiei ºi pãdurilor. Am aceleaºi douã întrebãri: Care este situaþia în februarie 2001Ò ºi ce este de întreprins, ce s-a fãcut ºi ce se poate face pentru cã redresarea de fond a agri- culturii întârzie. Este de înþeles, nu au trecut decât câteva sãptãmâni de la instalarea Guvernului, dar anul agricol 2001 nu întârzie.

Ar trebui rãspuns ºi la o întrebare privitoare, în mod punctual, la situaþia îngrãºãmintelor în zona Doljului, de exemplu, unde, datoritã mãsurilor ecologice întreprinse ºi la presiunile presei locale Ñ ºi la presiunile unei demagogii pe care o consider vinovatã Ñ s-a închis, practic, Combinatul de Îngrãºãminte Chimice de la Iºalniþa. S-a închis, da. Eu am avut în perioada respectivã acþiuni de temperare a zelului, chiar la nivelul cel mai înalt, am acþionat pentru echilibru ºi producþie. Nu am avut posibilitatea sã vorbesc cu miniºtrii de resort, nu i-am putut gãsi, era sâmbãtã, m-am adresat Ñ ºi le mulþumesc pentru solicitudine Ñ primului-ministru, m-am adresat Preºedintelui României, pentru cã mi s-a pãrut cã intrãm într-o situaþie fãrã ieºire. Nu vom avea îngrãºãminte chimice, pentru cã, într-adevãr, existã, datoritã debitului mic al Jiului, o concentraþie mare de noxe venite de la Iºalniþa. Aceste noxe au fost ºi în anii trecuþi, numai cã ele se aplicau pe un debit de 6 ori mai mare ºi nu se simþeau în felul cum se simt acum.

Avem de ales. Vom distruge agricultura anul acesta, vom arunca 1900 de oameni ºi familiile lor de la Iºalniþa pe drumuri sau vom lua urgent mãsuri de protecþie ºi vom continua sã producem? Trebuie gãsite soluþii.