Găvrilă Ghilea

„Prea multe cruci pe acostamentul șoselelor României!” Aprobată de Executiv în toamna anului trecut, Strategia națională pentru siguranță rutieră își asuma ca deziderat principal pentru perioada 2016–2020 reducerea cu 50% a numărului de decese produse în accidente rutiere, prin raportare la anul de referință 2010.

Această inițiativă nu era deloc întâmplătoare. În același an de referință, Organizația Mondială a Sănătății a dedicat deceniul 2011–2020 Acțiunii în Siguranță Rutieră, în timp ce Comisia Europeană recomanda statelor UE crearea, în același interval temporal, a unui spațiu european de siguranță rutieră, guvernat de imperativul aceluiași indicator al înjumătățirii numărului de victime de pe șosele.

Conform unei statistici deloc încurajatoare, diseminată de Consiliul European pentru Siguranța Transporturilor în anul 2015, România contraperformează sistematic încă de la debutul deceniului Acțiunii în Siguranța Rutieră, ceea ce pune sub semnul incertitudinii atingerea generosului obiectiv asumat și de țara noastră.

Astfel, dacă în primii ani ai ambițiosului deceniu numărul deceselor înregistrate în accidentele rutiere în România s-a redus de la 2.377, în anul 2010, la 1.818, în anul 2014, în ultimii doi ani asistăm la o nouă escaladare a acestei triste performanțe, soldată cu nu mai puțin de 1.893 decese, în anul 2015, respectiv cu peste 1.900, în cursul anului trecut.

În aceste condiții, înjumătățirea numărului de decese din accidentele rutiere în anul 2020, prin limitarea acestui indicator la maximum 1.188 de victime, față de 2.377, în anul 2010, pare un obiectiv tot mai îndepărtat.

Desigur, adoptarea de către Guvern a Strategiei pentru siguranță rutieră a cogenerat o paletă de direcții de acțiune, de la eficientizarea coordonării instituționale până la îmbunătățirea legislației și a controlului respectării legilor în domeniu și, nu în ultimul rând, a siguranței infrastructurii rutiere, dar mai ales a siguranței vehiculelor.

Cu toate acestea, în circumstanțele în care numărul persoanelor decedate anual pe șosele în România se apropie de 100 la un milion de locuitori, reprezentând aproape dublul mediei europene a acestui indicator, direcțiile de acțiune trebuie ridicate la rang de decalog.

Eforturile instituționale este necesar să fie focalizate în direcția aplicării stricte a legislației, dar și a sensibilizării în acest sens a cetățenilor, fie ei participanți activi sau pasivi la trafic.

În acest context, se impune decretarea toleranței zero față de orice abatere de la legislația rutieră în vigoare, începând cu banala amnezie a cuplării centurii de siguranță sau nevinovata utilizare a telefonului mobil în trafic și până la încălcarea liniilor continue din fața Palatului Victoria chiar de unii membri ai Executivului sau depășirea vitezei maxime admise în localități sau în afara acestora.

E prea mare numărul de cruci de pe acostamentul șoselelor României ca să-i mai sancționăm doar prin mustrare mediatică pe toți contravenienții și infractorii rutieri, care au ajuns să-și dispute recorduri de viteză pe puținele sectoare de autostradă funcționale, în timp ce agenții poliției rutiere se complac în postura de simpli spectatori sau, uneori, arbitri.