Daniel Buda

„Prima victorie împotriva muncii la negru”

Intrarea în vigoare a noului Cod al muncii a dus, în mai puțin de 5 zile de la demararea controalelor de instituțiile abilitate, la înregistrarea a peste 70.000 de noi contracte de muncă, adică tot atâtea persoane care nu beneficiau înainte de o bază legală care să le ofere protecția legală în cadrul oricăror relații contractuale, indiferent de natura lor: financiarbancare sau protecție socială și sănătate.

De-a lungul celor 20 de ani de democrație, raporturile de muncă din România s-au bazat pe un sistem legislativ ineficient și inechitabil, fără să asigure o bază flexibilă forței de muncă sau un sistem al asigurărilor sociale sustenabil și corect. Legislația din domeniul muncii și al relațiilor de muncă a suferit, de-a lungul anilor, tot felul de modificări și amendamente în funcție de moment, de conjunctură politică și economică, dar mai cu seamă în funcție de dorințele unor grupuri de interese care s-au aflat la guvernare în perioade de maximă creștere economică.

Odată cu preluarea puterii de către PDL, s-a demarat un amplu proces de reformare în toate domeniile fundamentale de funcționare ale unui stat cu adevărat european. Fiecare pas făcut în acest sens a fost analizat cu lux de amănunte la toate televiziunile și în cadrul tuturor dezbaterilor naționale, liderii opoziției s-au mobilizat și au ieșit în stradă blamând toate structura guvernamentală și toți factorii decidenți. Însă România, făcând abstracție de faptul că a trecut printr-o criză financiar-economică dură, a avut și are în continuare o mână forte care are capacitatea și puterea de a face toate demersurile care se impun în vederea creșterii nivelului de trai al cetățenilor, armonizării legislației actuale cu directivele și normele europene, toate acestea pentru asigurarea unui cadru legislativ coerent, transparent, eficient și mai ales unitar în domeniile de maxim interes românesc.

Dacă este să mă refer numai la legislația din domeniul muncii, cred că oricare dintre noi, chiar dacă nu avem capacitatea de a o spune ferm, în sinea noastră recunoaștem că se impunea o reformare. Evident, după integrarea României în Comunitatea Europeană, era necesar ca relațiile de muncă să fie reglementate și în concordanță cu principiile, directivele și normele europene în vigoare. O piață a muncii dezvoltată, care să ofere condiții favorabile creșterii competitivității, un nivel de salarizare corect și coerent și care să poată asigura un sistem flexibil al forței de muncă au fost deziderate fundamentale ale actualului Guvern.

Desigur, ne-am dori ca rezultatele măsurilor de austeritate să își producă efectele pozitive, dar să nu uităm că România a fost supusă în perioada 2007–2008 unei politici economice deșănțate de către fosta guvernare, fără o viziune clară în ceea ce privește aplicarea politicilor publice și asigurarea unui standard de viață cu adevărat european fiecărui cetățean. Aș putea spune că este unul dintre motivele pentru care actualii guvernanți au fost nevoiți să ia un set de măsuri dure, dar atât de necesare, pentru redresarea economiei țării noastre.