Având în vedere că am de spus multe lucruri neplăcute, voi începe prin a destinde puțin atmosfera și a vă spune că doamna ministru Sulfina Barbu este într-o situație destul de delicată, aceea de a susține proiectul de lege propus de fostul ministru, domnul Sebastian Lăzăroiu. Și mă gândeam într-un context în care este o performanță pentru un om să fii ministru atât de puțin timp și să lași o moștenire atât de grea, în ea aflându-se și această Lege a asistenței sociale.
Prima observație pe care aș face-o este că Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale propune astăzi abrogarea și înlocuirea Legii nr. 47/2006, pe care Partidul Democrat a votat-o în 2006. Dacă-mi aduc aminte bine, era chiar în Guvern.
De asemenea, scopul declarat al acestei legi este de a reduce cheltuielile de la 2,8% la 2%, adică de a le reduce cu 0,8%, în condițiile în care media Uniunii Europene pentru acest tip de cheltuieli este de 5%.
Pentru a avea o imagine a asistenței sociale din România, v-aș cita un caz foarte trist, pe care-l cunoaștem cu toții, fotbalistul Mihăiță Neșu. Probabil, nu toți dintre dumneavoastră urmăriți interviurile date de Mihăiță Neșu. Eu le-am urmărit. Domnia Sa, de pe un pat de spital din Olanda, nu din România, vine și spune următorul lucru: „În România sunt considerat o legumă. În Olanda oameni în situația mea sunt directori de bancă”. Cred că este o observație pe care a făcut-o un om într-o situație extrem de dificilă, care ar trebui să ne dea de gândit tuturor.
După 20 de ani, avem un sistem de asistență socială care nu răspunde niciunui deziderat.
Înainte de a discuta despre modificarea Legii nr. 47/2006, o să întreb onorații reprezentanți ai Guvernului și pe noi toți, aici, care sunt șansele unor copii cu handicapuri diverse, fie fizice, fie mentale, din mediul rural, în condițiile în care, potrivit Institutului Național de Statistică, doar 3% din copiii din mediul rural mai ajung astăzi la studii superioare. Se referă la copiii care n-au niciun fel de problemă, niciun fel
de dizabilitate. Dar copiii cu dizabilități din mediul rural din România ce șanse au, în condițiile în care 80% din familiile din mediul rural au ca venituri grădina din spatele casei? Iar noi venim, prin această lege, să spunem: „Cheltuim prea mult”.
A venit fostul ministru al muncii, domnul Sebastian Lăzăroiu, și ne-a spus: „Vin să-și ridice ajutoarele cu BMW-ul”. Bine, trecând peste gluma când am spus că poate nu era BMW-ul celui care a venit să ridice ajutorul social, chiar dacă ai ajutor social, ai dreptul să ai carnet de conducere, presupunând că l-a prins domnul Lăzăroiu pe unul cu BMW-ul care-și ridica ajutorul social sau ajutorul de handicap – se știe că avem organe de urmărire penală pentru asta, avem Poliție, avem Parchet –, nu e nevoie să aruncăm anatema asupra unei întregi categorii sociale eminamente defavorizate și căreia Constituția României i-a dedicat mai multe articole, pentru că avem câțiva oameni, mai mulți sau mai puțini, care încalcă legea. Cei care încalcă legea trebuie să răspundă, dar nu trebuie să stabilim, de exemplu, că toți cei care beneficiază de ajutoare au o problemă cu legea penală.
În România trebuie să-ți fie frică să fii beneficiar de ajutor minim garantat sau ești un paria dacă ai o dizabilitate, pentru că așa a spus domnul Lăzăroiu.
Vreau să vă spun că fac parte dintre parlamentarii care, prin convingerile mele social-democrate, sunt foarte interesat de orice lege care privește protecția și asistența socială și am avut răbdarea, curiozitatea și sistemul nervos necesar pentru a citi legea care astăzi ni se propune, integral și în paralel cu restul legislației.
Legea care ni se propune astăzi conține peste 30% definiții. Domnul Lăzăroiu, cu aghiotanții Domniei Sale, ne-a luat aproape 40% din lege, ca să fiu mai exact, să ne explice ce înseamnă fiecare cuvânt.
Ceea ce am observat eu – și-mi permit să spun asta nu în calitate de jurist, ci în calitate de conferențiar al Universității București –, nu sunt definiții juridice, sunt definiții sociologice. Nimeni care este angajat ca funcționar în asistența socială nu le va putea aplica. Va trebui să mai facă o facultate ca să înțeleagă legea domnului Lăzăroiu. Dar această lege nu ține cont de existența unui ansamblu de reglementări în domeniul social, nu ține cont de venitul minim garantat, nu ține cont de Legea privind protecția și promovarea drepturilor copilului, nu ține cont de Legea privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, nu ține cont de Legea privind asistența socială a persoanelor vârstnice și, nu în ultimul rând, este foarte dezinteresată de prevederile constituționale din România.
Am să vă dau câteva exemple. O să-mi ofer sprijinul doamnei ministru Sulfina Barbu, pe care, neavând de ce o acuza, o putem bănui și de bună-credință. Și atunci, cu tot respectul, doamnă ministru, o să vă cer permisiunea să vă transmit un material făcut de profesioniști, pentru a observa contradicțiile legii pe care astăzi o propuneți – preluată de la domnul Lăzăroiu, este adevărat – cu alte legi din România.
Am să vă dau câteva exemple:
Art. 80 alin. (2) spune că statul are obligația de a asigura măsurile de protecție în funcție de situația familială și socioeconomică a persoanelor asistate, dar art. 50 din Constituția României – „Protecția persoanelor cu handicap”
garantează acest drept, fără să-l condiționeze de situația social-economică. Este o problemă de constituționalitate foarte gravă, de altfel.
Art. 2 alin. (3) spune că asistența socială are drept scop dezvoltarea capacităților individuale, de grup, colective pentru asigurarea nevoilor sociale.
O limbă de lemn foarte interesantă, dar vine în contradicție sau reglementează diferit, ca să nu spunem în contradicție, cu actuala Lege nr. 47/2006, care definește asistența socială ca pe o componentă a sistemului național de protecție socială. Deci nu este asistența socială o treabă în care omul își dezvoltă capacitățile.
Nu aș vrea să dau exemple dure, dar când un om nu are două picioare, este foarte greu să-i explici cum își poate dezvolta capacitățile în continuare.
Art. 3 alin. (1) spune că: „Responsabilitatea privind dezvoltarea propriilor capacități de integrare socială și implicarea activă în soluționarea situațiilor de dificultate revin fiecărei persoane, precum și familiei acesteia.”
Aici avem o încercare vădită de diminuare a rolului statului.
Vreau să vă semnalez... Și-l auzeam pe domnul ministru Lăzăroiu explicând cum persoanele cu dizabilități, cu diverse dizabilități, trebuie să-și găsească locuri de muncă.
## Stimați colegi din Guvern,
Trecând peste minciuna instituționalizată la care asistăm cu toții când spunem că avem șomaj 4,8% – știm cu toții că nu sunt luați în considerare decât cei care stau nouă luni, după care ies din evidențe –, eu aș vrea să vă dau un exemplu personal. Am în familia mea o persoană cu o dizabilitate minoră și fac o propunere Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale: v-o trimit la ușă, să-i găsiți dumneavoastră loc de muncă. Are o dizabilitate minoră și v-o trimit să-i găsiți dumneavoastră loc de muncă!
Pentru că am ajuns aici la... Să nu ne imaginăm că cineva îi umple de bani pe oamenii cu dizabilități și este o afacere să fii un tip cu dizabilități în România. Persoana cu dizabilități de la mine din familie, la care mă refer, are o alocație de 290 de lei pe lună. 290 de lei pe lună în mână, pe care-i ia. Nu vreau să facem comentarii. Probabil că, din punct de vedere al clasificărilor sociologice ale domnului Lăzăroiu, dacă la 8 milioane de lei ești bogat, la 290 de lei ești un fel de mijlocaș. Ai putea chiar să fii un investitor mărunt.
Art. 4 alin. (1) spune că: „Toți cetățenii români aflați în situațiile respective au dreptul la asistență socială.”
Actuala Lege nr. 47/2006, în art. 7 alin. (1), spune că „dreptul la asistență socială este garantat”.
Aveți modificări de structură, modificări de conținut esențiale, prin care veți scoate de sub imperiul și protecția asistenței sociale foarte multe persoane.
Art. 8 alin. (3) vă spune că beneficiile de asistență socială se acordă fie doar în baza evaluării veniturilor bănești, fie în baza evaluării cumulate a veniturilor bănești.
## Stimați colegi,
Sunt două criterii și nu există niciun alt criteriu după care să stabilim care dintre cele două criterii se aplică, și asta nu va face decât să creeze confuzii.
Îl auzeam pe domnul ministru Sebastian Lăzăroiu plângându-se că are numai câte doi inspectori pe județ. Păi reglementați o excepție la ordonanța aia care vă împiedică să angajați oameni. Nu puteți angaja decât unul la șapte, 15%.
Veniți în contradicție, în această lege, cu ajutorul minim garantat, care se bazează pe principiul solidarității sociale, iar aici, în loc de solidaritate socială, îi trimiteți pe toți oamenii cu dizabilități în brațele familiei.
Art. 66 alin. (2) – eu vă dau exemple doar și am luat pe categorii – spune că: „Asigurarea creșterii și dezvoltării copilului se află în responsabilitatea părinților”, dar veniți în contradicție cu Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, care vă spune că această responsabilitate aparține părinților, dar, în subsidiar, aparține colectivității locale, iar la alin. (4) vă vorbește despre intervenția statului.
Dumneavoastră, în legea pe care o propuneți, abrogați implicit, deși nu este posibil în dreptul românesc, un articol din Legea privind protecția și promovarea drepturilor copilului, nemaivorbind de faptul că art. 49 alin. (1) din Constituție vă spune: „Copiii și tinerii se bucură de un regim special de protecție și asistență în realizarea dreptului lor.” Asta numai dacă domnul Lăzăroiu ar fi interpretat cu cinismul caracteristic, în sensul că regimul special este un regim inexistent.
În Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010, cea mult criticată și dezbătută de noi, legată de concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, se stabilește că concediul pentru creșterea copilului și indemnizația lunară sunt drepturi. În noua lege pe care o propuneți dumneavoastră, transformați acest drept într-o chestiune strict contributivă. Și este suficient să vă uitați în Legea nr. 571/2003, în Codul fiscal, normal, care leagă indemnizația lunară, o condiționează, în cuantum și în contribuția de 12 luni anterioare, de lungimea concediului de odihnă pentru copii.
Noi ce să înțelegem? Că dacă o femeie nu a muncit în ultimele 12 luni înainte de a deveni mamă, nu-i mai dăm contribuție de creștere a copilului? Nu știu, trebuie să rezolvați problema aceasta.
O ultimă chestiune pe care v-o sesizez ar fi în legătură cu persoanele vârstnice. În legea pe care o propuneți se cere ca persoana vârstnică să ajungă la vârsta standard de pensionare, dar vârsta standard de pensionare este de 65 de ani și de 63 de ani.
Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice nu se leagă de vârsta standard de pensionare, ci de vârsta de pensionare, iar în reglementarea pe care dumneavoastră o propuneți excludeți de la această lege persoanele pensionate anticipat sau pe cele care au beneficiat de reducerea vârstei de pensionare. Asta presupun că este chiar o scăpare, și nu o rea-intenție.
Stimați colegi,
Eu cred cu tărie că noua Lege a asistenței sociale, pe lângă faptul că, dacă voiam să îmbunătățim ceva... Cred că actuala Lege nr. 47/2006 avea destule de puține îmbunătățiri de suportat și se puteau face, dacă era o problemă aceasta, dar dacă vrem o nouă lege, cred că ea ar trebui să se întoarcă la comisii în acest moment, să beneficieze de prezența poate mai puțin agresivă și supărată a noului ministru al muncii, familiei și protecției sociale și să discutăm, în mod serios, despre situația persoanelor cu dizabilități din România. Poate ar fi bună o discuție aplicată pe persoanele în vârstă, pe persoanele și, mai ales, pe copiii din mediul rural, pe șansele pe care le au ei. Poate ne uităm pe legislația europeană și la experiența altor state, să vedem
că avem obligația de a depune toate eforturile și de a aplica principiile de solidaritate socială pentru a le integra și a avea șanse egale cu cei care au avut norocul și binecuvântarea de la Dumnezeu sau de la natură – cum doriți – să nu aibă niciun fel de problemă de sănătate fizică sau mintală.
Vă mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.
Dan Coman Șova · 21 septembrie 2011 · monitorul.ai