Eleonora Carmen Hărău

Prin construcția bugetului pe anul 2013, Guvernul USL demonstrează că este hotărât să-și respecte promisiunile asumate în fața cetățenilor români, precum și angajamentele asumate în fața partenerilor internaționali de la FMI, Uniunea Europeană și Banca Mondială.

Chiar dacă o parte din bani sunt alocați pentru acoperirea datoriilor din sănătate, a arieratelor către bugetul de stat lăsate moștenire de fosta guvernare, dar și pentru acoperirea împrumutului extern, Guvernul a găsit resurse și pentru îmbunătățirea nivelului de trai, pentru sprijinirea mediului de afaceri și relansarea economiei românești.

De asemenea, în buget este transpusă o nouă viziune privind administrarea eficientă a fondurilor publice, prin cheltuirea chibzuită a acestora, concomitent cu stoparea risipei și a proiectelor fantasmagorice. Uniunea SocialLiberală începe, ușor dar sigur, după perioada de recesiune din 2009–2011, să pună bazele relansării economice în România, prin investiții publice și printr-o mai bună absorbție a fondurilor europene.

Trebuie însă să devenim cu toții conștienți că niciodată nu vom putea dezvolta România din fonduri publice, ca atare principala provocare a Guvernului este îmbunătățirea serioasă a absorbției fondurilor puse la dispoziție de Uniunea Europeană. Premisele sunt optimiste după deblocarea fondurilor POSDRU și a altor proiecte de dezvoltare regională pentru comunitățile locale. Suma de 39,8 miliarde de euro alocată de UE în bugetul UE 2014–2020, împreună cu creșterea gradului de colectare a impozitelor și taxelor sunt resursele de creștere economică prin care România se poate redresa din punct de vedere atât economic, cât și al nivelului de trai al populației.

În acest context, fac un apel către Ministerul Fondurilor Europene și către toate autoritățile și instituțiile implicate în acest proces să înceapă imediat să tureze motoarele, astfel încât România să atingă ținta de absorbție de 50–80% a fondurilor structurale și de coeziune nerambursabile, până la sfârșitul anului 2015, și să atragă cât mai mult, chiar tot din ceea ce ne pune la dispoziție Uniunea Europeană până în 2020.

Din experiența perioadei anterioare, semnalez faptul că există pericolul major al întârzierii birocratice în elaborarea metodologiei de absorbție prin precizarea axelor de finanțare a autorităților responsabile, elaborarea ghidului solicitantului etc. Aceste etape trebuie parcurse, pe cât posibil, încă din anul 2013, pentru a nu risipi timp prețios în intervalul 2014–2020.

De asemenea, consider că întreaga clasă politică trebuie antrenată în această acțiune de interes național vital. Propun ca parlamentarii să se implice în colegiile pe care le reprezintă, conlucrând cu autoritățile administrației locale la identificarea aplicanților potențiali. Întâlnirile periodice ale grupurilor parlamentare pe această temă ar putea fi foarte utile.

Românii trebuie sprijiniți de către aleșii lor să-și recapete încrederea în instituțiile implicate în derularea fondurilor europene, pentru a contribui la absorbția acestora.