Ioan Balan

„Prioritatea bugetară pentru anul 2012 – educația”

Prima lege publicată în Monitorul Oficial al României din anul 2011, Legea nr. 1, este una dintre legile așteptate de mai mult de două decenii în România. Este vorba despre legea care parafează viitorului unei națiuni, Legea educației naționale.

Reformarea ciclurilor de învățare, de la nivelul preșcolar și preuniversitar până la cel superior reprezintă răspunsul la modificările din ce în ce mai accentuate ale societății românești, ale pieței muncii și, de ce să ne ferim, la calitatea din ce în ce mai redusă a competențelor cu care absolvenții finalizau studiile.

Procesul demarat este unul de lungă durată, implicând modificări majore atât de infrastructură, cât și de curriculă, programe, manuale și metode de învățare. Toate vor fi reanalizate și reevaluate pentru a corespunde mult mai bine nivelurilor de studiu și nevoilor pe termen lung ale viitorilor angajați.

Cea care poate că a fost, din nefericire, nu suficient abordată este politica care vizează resursa umană didactică din sistemul românesc de educație. Guvernanți sau guvernați, parlamentari sau oameni simpli evită să afirme că educația costă, și mai ales performanța obținută în sistem depinde fundamental de calitatea resurselor umane, care este indisolubil legată de finanțarea acestui sistem.

Nu cred că poate cineva contesta faptul că salarizarea neatractivă din sistemul educațional a determinat cel mai nefavorabil efect cu putință, și anume abandonul din sistem al cadrelor didactice bine pregătite și profesionalizate. Este cu siguranță cea mai importantă resursă din sistem, care, spre deosebire de alte resurse, se formează greu, se menține greu și se păstrează la fel de dificil.

Este adevărat că și această resursă trebuie să se supună condițiilor de performanță și principiului _Long life learning_ , adică învățarea permanentă pe întreg parcursul vieții, pentru cadrele didactice de la toate nivelurile.

Unul dintre instrumentele pe care statul român nu le-a utilizat nici măcar în perioadele de _boom_ economic este finanțarea. Nu putem pretinde de la un sistem să producă performanță fără a oferi în contrapartidă resursele necesare atingerii acesteia.

Ceea ce vă propun pentru anul care va veni, pentru anul 2012, este să încercăm să dirijăm viitorul surplus de resurse bugetare către educație. Este atât o obligație morală față de copiii noștri, cât și una legală, de a asigura cota legală de venituri ca procent din produsul intern brut al României.

Educația este aceea care pe termen mediu și lung poate conduce la creșterea competitivității României, la creșterea nivelului de trai și la diminuarea problemelor sociale. Națiunile dezvoltate și cu viziune au investit și investesc în educație și cercetare.

Dacă dorim să facem parte din clubul select al țărilor dezvoltate, opțiunea pentru educație este o condiție care nu se negociază.