Oana Silvia Vlăducă

„Priorități în dezvoltarea traficului feroviar din România”

1 decembrie 2018 reprezintă pentru România aniversarea Centenarului Unirii și al constituirii statului românesc modern, dar, paradoxal, țara noastră este privată, chiar și la acest moment aniversar, de o comunicare rapidă, sigură și eficientă între provinciile istorice românești!

Se discută mult – și, foarte probabil, se va discuta mult și de aici înainte – despre construirea de autostrăzi și căi rapide de rulare rutieră în țara noastră.

Se uită însă, prea adesea, de un mijloc de comunicare și transport extrem de fiabil și, oricum, mult mai ieftin de care țara noastră a beneficiat în urmă cu mai bine de un secol, respectiv despre una dintre cele mai extinse și moderne rețele de căi ferate din Europa și, pe cale de consecință, din întreaga lume!

Da, doamnelor și domnilor colegi, aceasta este realitatea crudă! Aceeași cale ferată care în urmă cu mai bine de un secol asigura o interconectare rapidă a tuturor regiunilor românești și constituia un motiv de reală mândrie a oricărui cetățean de bună-credință al acestei țări este astăzi de nerecunoscut, din păcate, în condițiile iresponsabile în care a fost „întreținută”!

Trenurile noastre se mișcă cu încetinitorul vara pentru că este, nu-i așa?, prea cald, iar iarna pentru că este, evident, prea frig, traficul feroviar având limite de viteză deosebit de scăzute, altfel „normale”, dată fiind starea deplorabilă atât a căilor de rulare, cât și a vagoanelor și locomotivelor!

Ne întrebăm – și este o întrebare retorică, în mod evident – de ce nu luăm în considerare, atunci când vine vorba de a dezvolta un mijloc rapid și extrem de eficient de transport, de ce nu ne gândim la reabilitarea drastică a întregului sector

feroviar românesc. Cheltuielile ar fi, oricum, mult mai mici, inclusiv prin absorbția de fonduri europene, iar rezultatele ar putea fi mult mai rapide, în condițiile în care România beneficiază deja de o rețea extinsă de cale ferată, chiar dacă prezervată în condiții lamentabile!

În plus, s-ar da de lucru și s-ar revigora, în mod relevant, multe sectoare de bază ale economiei țării, începând cu uzinele noastre metalurgice sau ce a mai rămas din ele, atunci când vine vorba despre calea de rulare sau de industria forestieră, dacă vorbim de traversele de cale ferată, căci puține alte materiale, în comparație cu esențele superioare de lemn, pot suplini, prin elasticitate, duritate, precum și prin ușurința prelucrării, acest material nobil!

În plus, România beneficiază încă de zone forestiere întinse, în pofida exploatării sălbatice, aberante și, evident, ilegale din nu puține zone ale țării!

Reabilitarea căilor ferate românești ar putea contribui la revitalizarea industriei autohtone constructoare de mașini, prin materialul rulant propriu-zis, vagoane și locomotive, a industriei textile și de confecții, respectiv de pielărie, atunci când vine vorba despre amenajarea interioară, la standardele moderne, a vagoanelor și a locomotivelor de cale ferată. Avem apoi în vedere industria de automatizări – calculatoare și electronică de mare putere, date fiind cerințele concrete în domeniu privind dotarea și funcționarea efectivă a întreg sectorului feroviar românesc!