Nicolae Nasta

„Prioritățile europene în infrastructura de autostrăzi versus cele românești”

Domnule președinte de ședință,

Doamnelor și domnilor senatori,

Prioritățile României asupra realizării rețelei de autostrăzi și drumuri paneuropene a fost subiect de polemici politice și de dezbateri media interminabile în ultimii ani. Fiecare guvernare, fiecare partid politic și-a adus propria strategie de lucrări de infrastructură rutieră, lucrări care în fiecare mandat guvernamental au fost realizate în proporție de maximum un sfert din ceea ce și-a propus. Motivele au fost aceleași: insuficiența fondurilor guvernamentale, insuficiența proiectelor supuse eligibilității sprijinului financiar european sau internațional, scandalurile de corupție cu implicare politică etc.

În ultimul timp, la nivelul Guvernului USL au fost identificate câteva priorități în realizarea, până la sfârșitul anului 2016, a unor tronsoane din proiectele de autostrăzi existente. Însă nu voi insista în această declarație politică asupra progreselor sau blocajelor în realizarea acestor căi rutiere necesare dezvoltării economice naționale.

În schimb, interesant este că la nivelul Comisiei Europene au apărut noi hărți ale celor nouă coridoare principale, care vor face conexiunile est-vest. În aceste hărți, România figurează cu proiecte incluse în Coridorul Rin – Dunăre, mai precis sectoarele Constanța – București – Brașov – Arad sau Sulina – Galați, via Constanța – București – Craiova – Timișoara și în Coridorul Orient/Est-mediteranean sau, cum figurează pe hartă, sectorul Arad – Timișoara – Craiova.

Adică o concluzie pe care ar trebui să o aibă în vedere toată clasa politică în realizarea strategiilor electorale privind infrastructura este următoarea: vom fi finanțați de europeni numai pe segmentele de autostrăzi și drumurile naționale care se află pe cele nouă coridoare paneuropene. Pentru celelalte trebuie să ne asigurăm investițiile din fonduri guvernamentale sau din alte finanțări: credite internaționale, fonduri nerambursabile din afara Uniunii Europene.

Pentru o bună înțelegere a ceea ce se dorește la nivel european, voi identifica, pe scurt, câteva priorități ale Bruxelles-ului asupra infrastructurii europene. Trebuie să înțelegem că axa principală a Coridorului Rin – Dunăre este formată de căile navigabile interioare Main și Dunăre, iar Coridorul Orient/Est-mediteranean face legătura între interfețele maritime ale Mării Nordului, Mării Baltice, Mării Negre și Mării Mediterane, optimizând utilizarea porturilor vizate și a autostrăzilor maritime aferente.

Noua rețea centrală de transport va fi susținută de o rețea cuprinzătoare de rute la nivel regional și național, care aduc trafic inclusiv în rețelele de transport românești. Rețeaua afluentă globală va asigura acoperirea completă a Uniunii Europene și accesibilitatea tuturor regiunilor. Scopul este ca, treptat, până în 2050, cea mai mare parte a cetățenilor și a sectorului economic din Europa să se afle la cel mult 30 de minute distanță, ca timp de deplasare, de cealaltă rețea globală.