Ion Dumitru

„Prioritățile în agricultură, în 2009, în perioada crizei financiare deja instalate”

Având în vedere programul de guvernare și instalarea crizei financiare în România, recomand o serie de măsuri pentru agricultura 2009, și anume:

– investițiile trebuie să beneficieze cu prioritate de atenție. Prioritățile trebuie să cuprindă promovarea componentei pentru investiții a Legii creditului agricol, pentru a asigura componenta suportului programelor Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, susținerea investițiilor pentru producerea combustibililor alternativi (biodiesel, bioetanol, brichete lemn, brichete paie și biomasă), eliminarea procedurilor excesiv birocratice pe care le impun (nejustificat) normele de aplicare a unor acte normative, accelerarea procedurilor de derulare a programelor Fondului European Agricol pentru Dezvoltare Rurală;

– fluidizarea mecanismelor de acces la creditele bancare pentru producție, și anume notificarea la Uniunea Europeană pentru a extinde perioada de aplicare a Legii nr. 150/2003, până cel puțin la recoltarea păioaselor în 2010;

– elaborarea unor politici de valorificare a producției agricole pentru anul 2009, prin activarea unei regii, pentru a putea prelua calitatea de integrator în numele statului, majorarea rezervei de stat de cereale prin adăugarea componentei europene la cea națională, măsuri de export în spațiul european și măsuri de reglementare a pieței interne;

– restructurarea instituțională; în general în perioadele de criză nu se adoptă programe care pot agrava criza. Structurile nou-create, până la atingerea perioadei de funcționalitate–performanță, pot crea mai multe neajunsuri decât beneficii. În orice caz, trebuie atent analizate schimbările la nivelul instituțiilor sau al autorităților publice.

În condiții de criză, statul trebuie să dețină mecanisme și pârghii prin care să poată interveni direct.

Consider că Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale trebuie să revizuiască competențele și capacitățile unor unități publice subordonate, cu rol în susținerea politicilor guvernamentale.

Pentru proiectele care au o perspectivă de implementare pe termen lung, trebuie elaborate, finalizate, adaptate programe (unele există), pentru a putea evalua atât costurile implementării, cât și beneficiile generate de implementarea acestora.

Unele dintre aceste proiecte pot avea obiective, generând un beneficiu imediat, cuantificabil, și anume:

- dezvoltarea structurilor de piață;

- irigații – strategie sectorială;

- cooperația agricolă; - dezvoltarea rurală;

- dezvoltarea învățământului agricol;

- silvicultură;

- lipsa unei strategii, pe termen scurt și lung, ce vizează

- sectorul agroalimentar, ținând cont și de instalarea crizei financiare, este un gol care ne va costa poate prea mult.