Andrei Valentin Sava

privilegiile unora și cheltuielile aberante de atunci. Practic, ar demonta tot ceea ce a reușit actuala conducere să facă în 2 ani de zile, și anume să reducă din ipoteca moștenirii Tăriceanu, pe care suntem nevoiți să o plătim.

Așadar, stimați colegi, nu pot să nu critic această viziune a USL, ori mai degrabă această lipsă de viziune, și fac totodată un apel la responsabilitate către aceștia de a recunoaște meritele actualei guvernări și de a participa cu măsuri viabile la dezvoltarea economică a țării, nu cu populisme ieftine. Așteptăm cu interes soluții alternative, reale, nu vorbe goale.

*

„Uniunea Social-Liberală sau Uniunea Soluțiilor Lipsă” Vorbeam într-o luare de cuvânt anterioară despre cât de lipsit de consistență este proiectul Uniunii Social-Liberale în ceea ce privește gestionarea situației social-economice a țării, la conducerea căreia se imaginează deja. Iată că au trecut 44 de zile de la semnarea protocolului USL, un trâmbițat protocol al Uniunii „Soluții Lipsă”. Astfel, constatăm că la mai bine de o lună de la semnarea protocolului nu există _de facto_ niciun proiect cu soluții alternative concrete din partea acestora. Probabil ei consideră că li se cuvine puterea, în lipsa oricărui proiect sau a oricărei soluții viabile.

Am putea spune că reprezentanților USL li se potrivește ca o mănușă vechea zicală: „Când țara arde, baba se piaptănă”. Astfel, în protocolul USL ei schițează doar reforma pe hârtie, vorbind despre „stat eficient în slujba cetățeanului”, despre „reforma instituțiilor statului” sau despre stimularea unui sector privat puternic. Cu toate acestea, s-au opus Codului muncii asumat de Guvernul Boc, care tocmai asta face – permite o dinamică mult mai bună a economiei. Ca dovadă, în loc să susțină acele măsuri benefice economiei, singurul lor scop rămâne atacarea puterii, apelând la un discurs populist și fără idei consistente. Să nu uităm că USL s-a opus și oricărei redresări a bugetului statului român în ultimii 2 ani.

Între timp însă, actuala Coaliție de guvernare și-a văzut și își vede în continuare prioritățile: reforma statului și a mecanismelor sale de acțiune și control, reforma aparatului bugetar, flexibilizarea pieței muncii, atragerea investitorilor străini. Chiar dacă pentru urmărirea acestor priorități a fost nevoie de măsuri dure, ele au fost variantele unui Guvern responsabil. Mai mult, țin să menționez faptul că nu suntem singurul stat din lume în care se iau astfel de măsuri și în care există forțe ostile reformei pe timp de criză.

Un exemplu recent îl avem în statul american Wisconsin, unde actualul guvernator republican, de dreapta, a adoptat măsuri drastice, impunând angajaților la stat măriri ale contribuțiilor pentru fondurile de pensii și sănătate. De asemenea, a acordat comunităților locale o flexibilitate în procesul de angajare, permițându-le să își selecteze așa cum au nevoie mâna de lucru și în condițiile în care bugetele le permit, nu așa cum cer niște sindicate iresponsabile. Pentru toate aceste măsuri trebuie să țină, de asemenea, piept unei opoziții de stânga, care nu înțelege prioritățile unui buget strâmtorat, de criză.