Gavril Dejeu

Problema are o implicaþie moralã, în primul rând, ºi anume: nu era cazul ca Parlamentul sã ia exemplul furnizat de Guvern prin majorarea salariilor bugetarilor. Nu acesta trebuia sã fie rãspunsul Parlamentului.

Parlamentul trebuia sã rãmânã pe loc ºi sã cearã revizuirea hotãrârii Guvernului.

Este nefiresc ca funcþionarii Parlamentului sau alþi bugetari sã aibã salarii mai mari decât parlamentarii, dar nu aceasta este soluþia, ca sã escaladãm salariile, de câþiva ani buni încoace, în diverse domenii, pentru a ajunge la constatarea cã România mai degrabã îºi investeºte resursele financiare în salarii sau alte venituri decât în sfera investiþiilor sau a altor sfere productive.

Deci este evident cã nu trebuia sã facem acest pas ºi mai este evident ºi faptul cã am ºtiut cu toþii ce fel de pas facem.

Se pune problema acum dacã Parlamentul României trebuie sã cedeze în faþa presiunilor de a revizui propria sa hotãrâre. Mai întâi, din punct de vedere legislativ, este evident cã nu se poate decât dacã forþãm nota, dacã ne încãlcãm propriu nostru regulament, dacã încãlcãm chiar ºi prevederile constituþionale.

Dacã se va ajunge la o astfel de soluþie, la o astfel de gândire, eu cred cã Parlamentul îºi va submina propria sa valoare, propria sa autoritate.

Nu este posibil sã rãspundem în plan parlamentar ºi la nivel parlamentar al unei þãri care se respectã ºi sã

luãm o hotãrâre absolut contrarã, tot atât de conºtient cum am luat-o sãptãmâna trecutã.

Dupã pãrerea mea, ºi nu acum, eu cred cã soluþia este alta, ºi anume ca de la nivelul nostru sã fie sensibilizat Guvernul ºi alþi factori de rãspundere ºi sã se facã o revizuire generalã a tuturor majorãrilor de salarii în anumite sfere ºi în anumite zone, ºi anume: salarii care depãºesc anumite praguri, salarii care nu se justificã prin mãrimea lor la nivelul traiului pe care societatea româneascã îl are la ora actualã. Nu este suficient ca noi sã adoptãm acum o astfel de mãsurã singularã, este necesar ca aceastã mãsurã ºi aceastã gândire sã fie pusã în practicã la modul general.

Pentru cã, începând din anii 1994, 1995, 1996, am semnalat fie aici, în legislatura trecutã, fie în ºedinþe de guvern faptul cã majorãrile de salarii care au urmat o spiralã ascendentã nu se justificã în condiþiile actuale ale societãþii noastre.

Ce este de fãcut?

Sigur cã se poate forþa nota la o revenire Ñ aceasta ar fi o mãsurã de reparaþie moralã Ñ, dar ar însemna o încãlcare de lege ºi nu cred cã este potrivit ca Parlamentul sã facã acest pas acum; dar este necesar ca, în foarte scurt timp, chiar ºi în cursul dezbaterii acestui buget, sã se intervinã la nivelele de care am pomenit înainte pentru o revizuire generalã a salariilor maximale care s-au practicat în ultima vreme în societatea româneascã. ªi aceasta va fi o reparaþie nu numai din punctul de vedere al Parlamentului, va fi ºi din punctul de vedere al bugetarilor, va fi ºi din punctul de vedere al managerilor societãþilor comerciale, cu salariile de peste 20Ñ30Ñ40 sau 60 de milioane de lei ºi aºa mai departe.