Viorel Pupeză

„Problema laptelui din România dă în foc!”

Prețul laptelui a devenit subiect al războiului dintre producătorii și procesatorii de lapte, fermierii români fiind nevoiți, nu pentru prima dată, să iasă în stradă și să tragă un semnal de alarmă. Revolta crescătorilor de ovine și bovine din toată țara, care au pichetat sediile producătorilor de lactate, este justificată, din moment ce diferența dintre prețul pe care îl primesc ei pe lapte și prețul cu care acesta ajunge la vânzare este foarte mare. În multe situații, laptele are un preț mai mare în magazinele din România decât în țările Uniunii Europene, deși crescătorii primesc, pentru litrul de lapte, jumătate din prețul pe care îl primesc crescătorii europeni.

În condițiile în care crescătorilor de animale li se oferă 0,5 lei pentru laptele neconform și 0,8 lei pentru cel conform, acestora nu le ajung banii nici măcar pentru furaje, care costă un leu kilogramul. Argumentul că o majorare a prețului de achiziție a laptelui ar scumpi produsele lactate nu trebuie să se constituie într-o piedică a demersului producătorilor de lapte. Prețul real pe un litru de lapte materie primă ar trebui să fie de cel puțin 1,5 lei, deoarece numai astfel crescătorii de vite din România ar mai putea rezista.

În toată această dispută, instituțiile statului stau cu mâinile încrucișate, deși multe dintre ele au pârghiile oferite de legislație pentru a interveni. Crescătorii de taurine sunt îndreptățiți să protesteze și față de dezinteresul arătat de Consiliul Concurenței sau Agenția Națională pentru Protecția Consumatorilor. În fapt, autoritățile nu ar trebui să fie nepăsătoare față de speța produselor vândute sub o singură calitate și la același preț, dar care sunt realizate din lapte de calitate diferită, achiziționat la prețuri diferite, și reprezentanții Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și ai Ministerului Economiei și Finanțelor, care tolerează asemenea practici, ar trebui să se sesizeze măcar când problema producției de lapte stă să dea în clocot.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Durabile trebuie să intervină și cu politici de susținere a crescătorilor de bovine, care altfel se vor afla în situația de a renunța la ocupația lor tradițională, acum prea puțin rentabilă. Ministerul de resort va trebui să ia în calcul majorarea subvenției acordate pentru lapte, pentru că 0,3 lei/litru de lapte, cât este cuantumul acesteia în prezent, nu este suficient în comparație cu cheltuielile de producție. România riscă să nu mai realizeze cota de lapte alocată și, inclusiv, reducerea ei.

Partidul Național Liberal vorbește despre cea de a doua modernizare a României, dar cu asemenea „măsuri stimulative”, de fapt, îngroapă satul românesc. În lipsa unor politici agricole coerente, stimularea transformării gospodăriilor țărănești în ferme agricole familiale cu caracter comercial este doar o poveste pentru un Guvern depășit de problemele agriculturii românești.