Kelemen Hunor

Problema problemei este că acest proiect de lege vine în plină criză, odată cu alte măsuri grave din punct de vedere social: disponibilizări, concedii fără plată obligatorii și o nesiguranță generală a zilei de mâine.

Analiza textului legii a evidențiat faptul că proiectul pe care Guvernul și-a asumat răspunderea are carențe mari, ale căror efecte, pe termen lung, sunt fie negative, fie foarte greu de estimat.

Guvernul conferă legii un caracter temporar și tranzitoriu, ceea ce denotă faptul că nu ați știut sau nu ați vrut să rezolvați problema majoră a salarizării bugetarilor. Cu toate că legea pune accent, cel puțin afirmativ, pe criteriul importanței sociale a muncii, ca să vă dau un exemplu, tot sistemul medico-sanitar este, în mod vădit, nedreptățit față de alte categorii, fapt ce va contribui la continuarea exodului medicilor și asistenților spre serviciile medicale din străinătate, unde găsesc respect pentru munca depusă și un salariu meritat, un salariu decent. Acest proiect de lege nu ține cont nici de munca educatorilor, învățătorilor și profesorilor, nici de faptul că de dăruirea și de competența lor depinde viitorul generațiilor tinere. Și această categorie socioprofesională este, în mod revoltător, dezavantajată de această lege, angajată parcă fără responsabilitate de către Guvern.

Nici în sistemul judiciar lucrurile nu stau foarte diferit. Dovada este protestul magistraților, care durează de câteva săptămâni din cauza inflexibilității Guvernului PSD—PD-L.

Ați reușit să blocați un sistem întreg și să suspendați un drept fundamental al oricărui cetățean: accesul liber la justiție.

Se pare că, prin această lege, nu ați urmărit decât să vă prefaceți că munciți înainte de alegeri și că vreți să respectați, chipurile, angajamentele față de Fondul Monetar Internațional, o scuză destul de subțire față de multe familii pe care sunteți pe cale să le pedepsiți cu această lege.

În spiritul poruncii „Să trăiți bine!”, bugetarii vor lucra mai mult pentru un salariu mult mai mic, menținându-se doar nivelul contribuțiilor la bugetul de stat.

Domnule prim-ministru,

Vă felicit pentru aceste măsuri de echitate socială!

Țin să precizez încă o dată: parlamentarii UDMR sunt cu totul de acord cu principiul unei legi a salarizării unitare, dar această lege trebuie să fie bine construită, cu efecte predictibile pe termen lung și să fie elaborată cu acordul partenerilor sociali, și, mai ales, ea ar trebui adoptată într-un moment în care economia să se afle în creștere, nu pe timp de criză.

Stimați colegi parlamentari, vă invit să votați această moțiune.

Dacă demersul comun al opoziției, totuși, nu va avea sorți de izbândă, bugetarii mai au o șansă. Spre deosebire de alte dăți, acum ar fi momentul ca președintele Băsescu să intervină, în limitele atribuțiilor sale constituționale, și să redea Parlamentului atribuțiile prevăzute de Legea fundamentală. Citez din Constituție, art. 114 alin. (4): „În cazul în care Președintele României cere reexaminarea legii adoptate potrivit alineatului (3), dezbaterea acesteia se va face în ședința comună a celor două Camere.” Îi revine, deci, marea responsabilitate de a stopa demersul inconștient al Guvernului și de a restabili echilibrul dintre instituțiile statului, de a opri o nedreptate socială comisă chiar de Guvernul a cărui naștere fusese visul Domniei Sale.