Paul Ichim

Problemele din sectorul sanitar se tot adună și, rând pe rând, rămân nerezolvate. Declarațiile politice pe care le-am susținut până în prezent, pe această temă, par a nu fi suficiente.

În ultimele luni ne-am confruntat cu două episoade nefericite care au scos în evidență și alte aspecte ale precarității sistemului, ale cruntei situații din sector, ale crudei realități cu care medicina prezentului, la noi în țară, se confruntă.

Primul a fost incendiul de la Colectiv, unde SMURD-ul s-a mișcat acceptabil, având o dotare tehnică relativ bună, dacă ținem cont de resursele financiare aici investite, însă descoperim, ceea ce am mai spus, un sistem spitalicesc rămas mult în urmă.

Ce am „descoperit”? Că avem un spațiu, pregătit cu imense eforturi, pentru marii arși, dar nu avem încadrat personal specializat care să-l opereze. Că sunt dificultăți în aprovizionarea cu materiale sanitare din cauza subfinanțării cronice. Că, ținând seama de ceea ce au la dispoziție în spitalele noastre, specialiștii angrenați direct în terapia marilor arși, în mod sigur, chiar au făcut performanță. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat în Galați, și nu numai, pe întreg teritoriul țării chiar, într-un caz similar, Doamne ferește, dacă în capitală, unde este clar că sunt cele mai bune dotări din prezent, ne-am confruntat cu atâtea dificultăți.

Al doilea eveniment este cel al copiilor din Argeș. Aici ne dăm seama că în situații-limită singura șansă este să prinzi un loc în București, într-un spital cât de cât dotat, chiar dacă mult sub limita nevoii reale. Si, până la urmă, care să fie ideea pe care să o reținem în astfel de cazuri? Că vom ajunge să mutăm bolnavii în București?

Ministrul sănătății este pus în situația de a fi incapabil să descopere prin intermediul direcțiilor de sănătate publică județene problemele epidemiologice din teritoriu. Al cui să fie interesul? Ce fel de oameni nu reacționează prompt în astfel de situații? De ce mai sunt în funcții?

Aflăm că este o lipsă acută de medici specialiști epidemiologi. Aflăm, cu greu, că ar fi o problemă legată de existența unor germeni în alimentele aflate în consum, din surse așa-zis certe. Ne-am obișnuit să acuzăm înainte de a fi finalizată vreo anchetă. Pe de altă parte, te întrebi dacă aceste alimente, dinainte ambalate, înainte de a fi puse în consum nu ar trebui verificate sanitar. Iar, dacă legea nu este suficient de clară, de ce autoritățile competente, împărțite în comitete și comisii, agenții, structuri și departamente, de cele mai multe ori bine motivate financiar, nu solicită Legislativului îmbunătățirea ei? Să fie deficit de personal, deficit de profesionalism, deficit de rigoare științifică, deficit de dotare cu mijloace și materiale, deficit de legislație dedicată și clară, deficit de interes sau doar interes de a fi deficit?

Or, undeva, acolo, în minister, ceva nu funcționează așa cum ar trebui, serviciile par să nu se coordoneze, rigoarea, disciplina și răspunderea ierarhică par a fi rămas doar concepte bune de prins în planul managerial, fără a-și produce cumva efectele. Totodată, pare să nu fie o prea strânsă legătură între direcțiile de sănătate publică, direcțiile sanitar-veterinare și autoritățile pentru protecția consumatorului. Iar dacă asupra acestor lucruri nu se intervine urgent, prea târziul actual va deveni mult prea târziul consideratei țări a lui merge și așa. Numai că nu mai merge așa. Nu mai trebuie să meargă așa.