Norica Nicolai

Procedurile de jurisdicþie europene nu prevãd un anume tip de probatorii. Practic, toate probele admise în dreptul european pot fi administrate în faþa Curþii ºi pot avea valoarea probantã pe care o considerã Curtea.

Din acest punct de vedere, domnul senator Eckstein are perfectã dreptate când face aceastã susþinere, pentru cã nu putem impune, de principiu, în legislaþia româneascã o probã care poate fi sau nu poate fi luatã în considerare la darea unei sentinþe.

De altfel, procesul se desfãºoarã dupã reguli ºi aº putea spune ”cã este o lege a pãrþilorÒ. Deci pãrþile pot produce orice probe, fãrã ca statul român sã aibã obligativitatea suportãrii Ñ mai ales din bugetul Ministerului Justiþiei sau al Ministerului Finanþelor Ñ acestei probe, lãsând la o parte cã termenele, care sunt impuse în prezenta ordonanþã, sunt departe de a asigura un caracter real citãrii pãrþilor, deoarece în 3 zile Ñ suntem cu toþii conºtienþi Ñ nu facem decât o procedurã formalã de citare, care poate ridica probleme de opozabilitate a actelor procedurale pentru terþi.

Eu aº mai fi vrut sã discut ºi o altã chestiune la art. 12. Se vorbeºte de rãspunderea magistraþilor în cazul acþiunii în regres, rãspundere care va putea fi luatã în condiþiile legii speciale. Noi avem un text constituþional, art. 123, care prevede clar cã ”magistraþii nu se supun decât legii ºi sunt inamovibiliÒ ºi facem trimitere la o lege viitoare, care ar reglementa rãspunderi de o anumitã manierã, rãspunderi materiale. Legea de organizare ºi funcþionare judecãtoreascã nu reglementeazã decât rãspundere disciplinarã. Deci este o chestiune de incoerenþã ºi cred cã anumite texte ar trebui retrimise la comisie ºi analizate, ºi adoptate în raport de procedurile Curþii Europene a Drepturilor Omului.