Neculai Rățoi

„Profesori, elevi și părinți disperați”

A început un nou an școlar. Din păcate, condițiile în care învață elevii români sunt la fel de nefavorabile ca și în anii trecuți. Degeaba tragem semnale de alarmă privind importanța educației pentru dezvoltarea și viitorul acestei țări. Administrarea proastă a învățământului și falsul entuziasm al miniștrilor care au vrut mereu să schimbe sistemul nu au făcut decât să înrăutățească starea școlii românești. Nu pot să nu mă întreb care sunt motivele pentru care ministrul Funeriu a fost păstrat în funcție la mult trâmbițata remaniere a Guvernului Boc IV. Un ministru fără zvâc, mereu în conflict cu dascălii și sindicatele, lipsit de calitățile necesare unui om care gospodărește un domeniu atât de important, mai mult, un ministru care își recunoaște incapacitatea afirmând că „nu oferim educația necesară copiilor noștri”.

Este adevărat că învățământul din România nu oferă copiilor educația pe care aceștia trebuie să o aibă, dar primul motiv pentru care acest lucru se întâmplă este chiar prezența domnului Funeriu la conducerea Ministerului Educației. Așazisa reformă pe care domnul Funeriu o invocă atât de des nu este decât un set de născociri gata să agraveze situația sistemului de învățământ.

Anul școlar care a debutat ieri a luat din nou autoritățile prin surprindere, astfel încât multe unități școlare nu sunt pregătite să primească elevi. Lipsesc avize, nu există grupuri sanitare funcționale, în unele școli reparațiile abia au început, iar în altele s-au suspendat din lipsă de fonduri. Cum pot fi aceste autorități luate prin surprindere când școala începe în fiecare an în septembrie, după un calendar destul de clar?

Răspunsul nu poate fi decât unul, și anume lipsa de interes pentru educația copiilor.

Elevii români, oricât de dornici de performanță ar fi, nu pot să reușească în asemenea împrejurări. Nu au rechizite, nu au clase încălzite iarna sau locuri de recreare, nu au acele condiții minime în care să poată învăța.

Doamnelor și domnilor deputați, între educație și învățare există o mare diferență, însă România nu își învață copiii și, cu atât mai mult, nu îi educă. Învățarea se poate face în condiții prielnice și ține mai mult de culegerea de informații. Educația se poate face de către dascăli cu talent și cu vocație, însă puțini sunt dascălii care își mai permit să trăiască din salariul de profesor, nimicit de deciziile guvernanților, și care nu visează un viitor mai bun în afara țării. Profesorii care s-au prezentat în școli la începutul acestui an școlar sunt din ce în ce mai îngrijorați și trăiesc din ce în ce mai greu. Cum putem aștepta performanță de la acești oameni și ce drept are ministrul Funeriu să le ceară acest lucru când nu a putut nici măcar să stabilească un dialog cu ei, darămite să le protejeze drepturile în Guvern?

Guvernații trebuie să înțeleagă că trebuie oprită această bătaie de joc, că trebuie oprite experimentele care se fac pe sistemul de învățământ, pe viitorul țării și al copiilor români. Altfel, tinerii români nu vor mai fi căutați decât pentru munci necalificate și nu vor avea șansa de a se bucura de statutul de egal al celorlalți cetățeni europeni, statut pe care România l-a obținut cu atâtea sacrificii.