Aida Cristina Căruceru

„Proiectul de completare a Legii violenței în familie reprezintă o victorie uriașă pentru femeile din România. Violența psihologică este acum considerată o formă de manifestare a violenței în familie” În ultimul an și jumătate am adus de mai multe ori în atenția dumneavoastră subiectul violenței în familie și al violenței împotriva femeilor în general. Este o problemă serioasă, cu consecințe grave, care necesită atenție și soluții.

În acest context, Guvernul PSD, condus de o femeie, a inițiat un proiect de lege care permite o luptă reală și eficientă împotriva acestui tip de violențe, iar luni plenul Camerei Deputaților, cu votul majorității PSD–ALDE, a adoptat actul normativ.

Este o victorie uriașă pentru femeile din România, care acum se pot bucura de elementele de protecție instituite de Convenția de la Istanbul pentru combaterea și prevenirea violenței în familie și a violenței împotriva femeilor. Am prezentat plenului raportul Comisiei juridice privind proiectul de lege, un motiv în plus de a convinge colegii deputați de importanța modificărilor aduse cadrului legislativ ce guvernează violența în familie.

Din punctul meu de vedere, cea mai importantă victorie este că violența psihologică a fost definită în lege ca fiind o formă de manifestare a violenței în familie. Numărul femeilor care sunt agresate fizic este unul destul de mare, dar numărul femeilor care sunt terorizate, hărțuite, amenințate și a căror viață este făcută un calvar de partenerul lor este mult, mult mai mare. Până acum, presiunile psihice la care erau supuse aceste femei nu intrau sub incidența legii, ceea ce era profund greșit. De luni, violența psihologică este considerată tot o formă de violență și este definită ca fiind „impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, prin amenințare verbală sau prin orice modalitate, șantaj, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângeri de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinței, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanță care prin frecvență, conținut sau momentul în care sunt emise creează temere”. Este un uriaș pas înainte. Practic, hărțuirea împotriva femeilor, gelozia, terorizarea prin telefon devin acum fapte incriminabile. Femeile din toată România trebuie să știe că nu au motive să îndure teroarea psihologică a partenerilor și acum au și instrumentele juridice pentru a lua măsuri.

La fel de importantă este și definirea violenței sociale ca fiind „impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni” pentru că este cunoscut faptul că o metodă a agresorilor este să izoleze femeia de familia ei, de sistemul ei de sprijin, pentru a o ține ostatică într-o perpetuă stare de tensiune și violență. Legea definește și violența spirituală ca fiind acea manifestare care diminuează sau ridiculizează aspirațiile membrilor familiei. Adică partenerul nu are dreptul să râdă de sau să minimizeze dorințele femeii de a-și întemeia o carieră, de a-și urma sau continua studiile și de a-și căuta fericirea în viață. Cu alte cuvinte, nimeni nu mai poate să râdă de ceea ce un membru al familiei consideră că este important pentru el sau pentru ea.