Gabi Ionașcu

Vă mulțumesc, domnule președinte.

Drumurile naționale și județene fac parte din rețeaua de drumuri naționale, respectiv drumuri județene. Administrațiile locale, cel puțin în anul curent, știm foarte bine că au bugete mici. Singurele surse de finanțare a infrastructurii rutiere din bugetele locale sunt veniturile din impozitul pe venit, care a scăzut de la 16% la 10%, și din veniturile proprii. În situația drumurilor naționale și a drumurilor județene, dacă administrația locală dorește în vecinătatea sectorului de drum respectiv să investească sau să emită o autorizație de construire, trebuie, bineînțeles, să trimită la aviz pe investitorul respectiv la drumurile naționale sau drumurile județene. În situația aceasta, ne aflăm într-o situație, spun eu, paradoxală: unii finanțează, iar alții avizează. Un fel de copil cu două moașe.

Dincolo de aspectele pe care antevorbitorul susținător al proiectului de lege..., asistăm că în intravilanul localităților, de la o infrastructură rutieră corespunzătoare, traversăm un sector de drum de foarte proastă calitate. Dincolo de aspectele de finanțare, sunt cele de contractare a lucrărilor respective. Asistăm de multe ori la constructori diferiți, calitate diferită a lucrărilor de infrastructură. Și, atunci, este firesc ca și administrarea să se întoarcă la reprezentantul proprietarului, respectiv consiliul județean, în cazul drumurilor județene, și, respectiv, Compania Națională a Infrastructurii Rutiere, când vorbim de drumuri naționale.

Situația se complică și mai mult atunci când avem de-a face cu sectoare de drum național... european, iertați-mă! Și aici aș vrea să dau un exemplu: drumul național 2, care traversează Bârladul, spre exemplu, unde până la intrarea în intravilan este corespunzător, iar în interiorul orașului are o altă calitate. Așadar grupul nostru, al Partidului Mișcarea Populară, susține proiectul de lege în forma prezentată de inițiator. Vă mulțumim.