Augustin Constantin Mitu

Propunerea legislativă este respinsă.

Punctul 15 din ordinea de zi, Propunerea legislativă pentru abrogarea Legii nr. 35/1994 privind timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric, al artelor plastice, al arhitecturii și de divertisment.

Declar deschise dezbaterile generale.

Dau cuvântul inițiatorului, dacă este prezent. Domnul deputat Sturzu Mihai – microfonul 5.

## **Domnul Mihai Răzvan Sturzu** _– deputat_ **:**

Sărut mâna! Bună ziua!

Mulțumesc, domnule președinte.

Doamnelor și domnilor senatori,

Dacă-mi permiteți, în ceea ce privește această lege, aș vrea să fac o incursiune în timp și să ne amintim de unde aveam această Lege a timbrului cultural.

Din nefericire, regimul comunist a avut nevoie, la un moment dat, ca o anume elită intelectuală să fie favorabilă sistemului, astfel încât, în anii dinainte de revoluție, comuniștii au inventat această Lege a timbrului cultural prin care, nici mai mult, nici mai puțin, corupeau zona care putea fi coruptă a elitelor intelectuale pentru a le scrie omagii și a le aduce ode.

Vă aduceți aminte cu toții de aceste momente. Bineînțeles că acest obicei a traversat revoluția. În anii ’90, niște așa-numite uniuni de creație au conservat acest timbru cultural. În ziua de astăzi, timbrul cultural înseamnă, de fapt, o taxă privată pe care orice consumator de cultură o plătește, orice bun sau serviciu cultural din România duce în spate acest timbru cultural.

Bineînțeles, ca și mine, vă gândiți că acest timbru cultural ajunge undeva la stat și, de acolo, statul se preocupă și are grijă ca fenomenele culturale de la noi din țară să fie sprijinite. Ei bine, nu e așa! Acești bani ajung la niște organizații private, niște uniuni de creatori, care au în componența lor iluștri senatori și care gestionează acești bani complet netransparent și după bunul-plac.

În ziua în care trăim noi, mi se pare absolut incorect ca, în momentul în care vrei să cumperi o carte, fără ca pe autorul acelei cărți să-l fi întrebat cineva, să plătești o taxă care să ducă la altcineva. În ziua în care trăim noi, mi se pare absolut incorect ca o piesă de teatru sau o piesă muzicală să ducă în spate o taxă privată pe care nu știm cum o cheltuiesc cei care o colectează.